*Franţa încurajează consumul cultural în rândul adolescenţilor prin oferirea unei sume de 300 de euro.
Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a anunţat, recent, că va acorda fiecărui tânăr în vârstă de 18 ani suma de 300 de euro pe care să o cheltuiască pe activităţi culturale. „Permisul pentru activităţi culturale” va fi disponibil timp de doi ani şi va fi accesibil printr-o aplicaţie specială. În Franţa trăiesc, în prezent, aproximativ 800.000 de adolescenţi cu vârsta de 18 ani. Ţara a ridicat de curând restricţiile determinate de pandemia de Covid-19 pentru instituţiile culturale şi a permis redeschiderea muzeelor şi cinematografelor.
Ştirea aţi putut-o citi şi pe pagina de Facebook „În luminile rampei”, iar motivul pentru care am ales să o postez a fost acela că mi s-a părut o iniţiativă lăudabilă, care merită să fie promovată şi cunoscută de cât mai multe segmente de public. Din punctul meu de vedere, acest permis pentru activităţi culturale înseamnă o investiţie în viitor. Astfel, tinerii sunt stimulaţi să investească în interiorul lor, în ceea ce nu se vede imediat, dar se cunoaşte în timp. Iniţiativa nu încurajează consumul de alcool, tutun, droguri sau alte lucruri periculoase, care provoacă dependenţe pe termen lung şi numai rău, ci investiţia în cultivarea minţii şi sufletului propriu. Orice carte citită, orice spectacol văzut în sală, orice concert de muzică clasică, pop, rock sau de alt gen ascultat live poate atinge şi produce o schimbare în bine. Evident, schimbarea nu va apărea peste noapte, dar ea va exista la un moment dat, iar cel mai câştigat va fi tânărul care a ales să facă altceva în timpul lui liber, comparativ cu colegii săi de generaţie.
La 18 ani orice tânăr se află în plin proces de formare. Este vârsta întrebărilor, dilemelor, modelelor, alegerilor în viaţă. Acum fiecare decide pe ce drum vrea să meargă şi ce va face cu viitorul lui. Este perioada în care mintea este cea mai deschisă la nou, nefiind îmbâcsită cu prejudecăţi şi cu principii învechite. Prioritatea este cercetarea şi cunoaşterea lumii. Or să ai posibilitatea ca la această vârstă să ai acces la întâlnirea cu mari personalităţi culturale, care susţin diverse conferinţe, să citeşti cărţi şi să îi cunoşti pe autorii acestora în carne şi oase, să poţi admira opere de artă pentru că poţi vizita galeriile de artă sau muzeele renumite, este o şansă care nu trebuie ratată şi care ar fi bine să nu fie irosită. Ideal ar fi ca toate aceste descoperiri să le faci singur, din proprie iniţiativă, neinfluenţat de nimeni, şi nu cu grupul sau „cu clasa”, aşa cum ni se întâmpla nouă în liceu, pentru că numai aşa vei putea dobândi ceea ce cauţi cu înverşunare.
Prin această iniţiativă, banii capătă o cu totul altă valenţă, fiind un paşaport acordat pentru cunoaştere. 300 de euro nu este o sumă uriaşă, dar este una care îţi permite să ieşi din întuneric şi să ajungi la lumină, mai ales că în cazul acesta vine după o perioadă în care totul a fost restricţionat şi libera mişcare a fost mult îngreunată. Este un stimulent financiar excelent pentru tineri, mai ales că aceştia nu dispun de fonduri care să le permită să investească în activităţile culturale. Este nevoie de îndemnul autorităţilor pentru ca oamenii în general, şi tinerii în mod special, să iasă la evenimente culturale de tot felul. Perpetuarea fricii nu face bine nimănui, nici publicului, nici celor care fac produsele culturale. Indiferent de vremuri, mai bune sau mai rele, oamenii au nevoie de emoţie, de încredere, de speranţă. Muzica, teatrul, filmul, artele plastice, dansul sunt mijloace prin care ei se adună laolaltă şi se emoţionează. Acesta este, de altfel, şi rolul culturii – de a-i apropia pe oameni şi de a-i face mai buni.
Trebuie să recunosc faptul că aştept ca o astfel de idee să fie aplicată şi în România. Accesul la cultură nu trebuie limitat sau îngrădit, ci dimpotrivă încurajat. Nu ştiu în ce măsură autorităţile din ţara noastră conştientizează, în momentul de faţă, cât de important este să cultive speranţa şi încrederea oamenilor în viitor. Atâta timp cât frica va fi promovată cu asiduitate, binele nu va avea cum să iasă la suprafaţă. Iar binele înseamnă iniţiative de felul acesta – oferirea unui stimulent pentru ca tinerii să înţeleagă că viaţa înseamnă cunoaştere, bucurie, dezvoltare, nu doar boală, durere, nefericire. Mi-ar plăcea ca peste doi ani autorităţile franceze să publice un studiu despre impactul pe care l-a avut acordarea acestui permis pentru activităţi culturale asupra tinerilor. Poate că având exemplul acesta în faţa ochilor şi oficialităţile noastre vor demara o acţiune asemănătoare. Investiţia în tineri este o investiţie în viitor. Dar îi pasă cuiva?
