2025 este un an foarte dificil din toate punctele de vedere – politic, economic, social, uman. Mai mult ca niciodată contează luciditatea, responsabilitatea și asumarea propriilor decizii. Poate că par niște cuvinte mari, dar ne aflăm într-o criză fără precedent. A venit vremea să tratăm totul cu seriozitate și să hotărâm ce facem cu noi și cu viitorul nostru. Suntem în fața unui examen dur pe care l-am tot evitat și dacă nu gândim suficient ne putem întoarce ușor cu 50 de ani în urmă, la sărăcie, frică și întuneric. Pentru mine, rezultatul alegerilor prezidențiale a fost unul absolut șocant. Nu mi-am imaginat o secundă că oamenii se pot lăsa seduși de un personaj cu un discurs care dă impresia de cunoaștere a lumii, dar lipsit de orice consistență și de înțelegere minimă a lucrurilor pe care le spune pe un ton doct, dacă le analizezi cu atenție. El a reușit performanța de a împărți România în două. Pledoaria sa pentru pace a fost și este, în esență, una pentru război. De-a lungul campaniei electorale am observat postări pe rețelele sociale în care ne vorbea ba despre una, ba despre alta, i-am văzut chipul lipit pe panourile publicitare din oraș, numai că nu am crezut că cineva le poate băga în seamă, le poate da credit și mai mult decât atâta îl poate vota, văzându-l ca pe un „salvator”. Tot ce s-a întâmplat a fost peste puterea mea de înțelegere. Nu cred că am fost singura…
În opinia mea, există o explicație pentru felul în care am ajuns în această situație. Ani la rând, ignoranța, aroganța, superficialitatea, individualismul feroce, interesul personal pus deasupra interesului celorlalți, lipsa de profesionalism au caracterizat clasa politică din România. Politicienii au pierdut contactul cu realitatea, fiind puși pe acumularea de averi uriașe și au dat legi menite să le servească intereselor lor personale și de grup. În tot acest timp, cetățenii simpli s-au simțit din ce în ce mai singuri, iar de aici și până la îmbrățișarea doctrinei de extremă dreapta nu a fost decât un pas. „Peste tot în lume, în primele decenii ale secolului XXI, cei care se simt marginalizați din punct de vedere social și economic, cei care simt că partidele politice tradiționale pe care le-au susținut odată i-au abandonat și nu le mai ascultă nevoile sau nu se mai ocupă de eliminarea nedreptăților sociale au votat în număr mare pentru partidele aflate la extremele spectrului politic. Iar acest lucru este justificat. Dacă te simți marginalizat, ignorat, invizibil și apare cineva care promite să te vadă și să te asculte, vei fi, bineînțeles, interesat”, scrie Noreena Hertz în excelenta sa carte „Secolul singurătății”, publicată la Editura Humanitas, despre fenomenul cu care ne confruntăm și noi astăzi. Ruptura dintre clasa politică și cetățeni este evidentă. O întâlnim în fiecare zi sub diverse forme. Oamenii urmează orbește personajele care le dau impresia de siguranță și încredere. Ceea ce nu pricep ei este că acestea sunt nocive și că îi pot duce la pierzanie. Nivelul cunoștințelor de istorie, știință sau finanțe este sărac, iar cultivarea nostalgiei, de pildă, pentru perioada comunistă, văzută ca una în care toată lumea avea loc de muncă, aveam o industrie „înfloritoare” și eram „fericiți” deși trăiam în teroare și lipsuri, este consecința directă a acestui fapt. Tot din acest motiv prind și teoriile conspirației. Să ne amintim de perioada pandemiei de Covid-19 când percepția publică era aceea că vaccinul ne ucide pentru că „suntem prea mulți” și că ne vor crește „aripi și coarne” dacă introducem serul în noi. Din cauza acestor afirmații periculoase, care au fost luate de bune, fără o minimă documentare, o mulțime de semeni au avut de suferit. Știu din proprie experiență, din istoria familiei mele, cât de importantă este vaccinarea și cât de fină este granița dintre viață și moarte. Să nu ne mirăm atunci că boli odată eradicate au început să reapară…
Investiția în educație, cultură și sănătate este singura noastră șansă de supraviețuire. Cu o națiune citită nu te poți juca, pe când cu una necultivată poți face tot ce vrei. S-a văzut la alegerile prezidențiale. Am pledat în acest spațiu, în ultimii cinci ani, pentru educație, pentru cultură, pentru informare și voi pleda pentru ele până în ultima clipă a vieții mele. Există mai multe tipuri de educație, după părerea mea, care au aplicabilitate în viața de zi cu zi. Educația politică, educația financiară, educația pentru sănătate, educația științifică, educația juridică, educația media. Trebuie să cunoaștem regimurile politice care au fost la conducerea României de-a lungul istoriei pentru a nu mai repeta greșelile trecutului. Tinerii ar trebui să învețe la școală într-un mod simplu, logic și coerent cât de mult rău a făcut comunismul sau legionarismul și cât de nocivă ar fi întoarcerea la aceste sisteme. Dacă oamenii ar fi avut aceste noțiuni minime nu ar mai fi votat în noiembrie cum au votat și nu s-ar mai fi lăsat/lăsa amăgiți de postările de pe rețelele sociale… Vara trecută am vizitat Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetu Marmației. Am rămas foarte impresionată de tot ce am văzut acolo și le recomand celor care au nostalgii comuniste să meargă și să-l viziteze. După aceea, dacă ei vor spune că atunci a fost bine și că acum trebuie să ne întoarcem la acel sistem, atunci ne merităm soarta… Răul pe care comunismul l-a făcut este imens, iar efectele le simțim și astăzi. Am moștenit faimosul PCR – „pile, cunoștințe și relații” și tot ce ni se întâmplă este încă sub această umbrelă. Dacă nu cunoști pe cine trebuie, nu poți rezolva nimic. Meritocrația este doar un cuvânt în dicționar, în viața reală el nu există. Rezistența la schimbare este atât de mare încât orice vine și vrea să schimbe ceva este ocărât și supus oprobiului public (a se vedea restructurările din sistemul bugetar). Educația media este, iarăși, foarte importantă, iar tinerii trebuie să învețe să-și ia informațiile din surse autorizate și credibile pentru că în caz contrar dezinformarea va câștiga teren. Părinților și bunicilor noștri le-a lipsit acest tip de instruire, iar alegerile ne-au arătat-o cu vârf și îndesat. Educația financiară joacă și ea un rol fundamental în ceea ce ni se întâmplă pe parcursul vieții. Să știi să îți administrezi bugetul, să știi când și în ce să investești, să știi să economisești din tinerețe pentru bătrânețe, toate acestea sunt mecanisme care îți pot asigura prosperitatea pe termen lung. Lipsa de noțiuni financiare și încrederea în iluziile vândute de cineva, aparent de bună-credință, a dus la apariția unor cazuri precum Caritas sau Nordis. Nimic nu este întâmplător. Educația juridică este un alt pilon la fel de important. A înțelege cum se face un contract și ce presupune el este un lucru de care ne lovim toți la un moment dat. Educația pentru sănătate și cea științifică sunt strâns legate. Trebuie să înțelegem cum funcționează corpul nostru, cum putem preveni bolile, cum putem trăi mult și bine dacă respectăm niște reguli simple. Medicina preventivă ne poate salva viața dacă nu suntem încăpățânați. Medicamentele și vaccinurile nu ne fac rău atâta timp cât urmăm indicațiile specialiștilor. Pe de altă parte, este vital să știm cum a luat naștere universul și viața pe pământ, cum a apărut omenirea, ce sunt schimbările climatice și cum ne pot influența supraviețuirea în următoarele sute de ani. Încrederea în știință ne conferă libertate și speranță. „Pentru ca știința modernă să rămână supereroul acestei lumi, ea trebuie să facă echipă cu societatea, iar societatea, ca să se poată bucura de puterea libertății și cunoașterii pe care le are, trebuie la rândul ei să facă echipă cu știința”, subliniază Alexandru N. Stermin, în minunata sa carte „Căzuți din junglă”, publicată la Editura Humanitas, despre importanța științei în viața oamenilor. Având cunoștințe în cât mai multe domenii, citind și documentându-ne în permanență nu vom cădea în plasa celor care vor să profite de noi și să ne ducă pe calea dorită de ei. O națiune cultivată nu poate fi îngenuncheată de orice și oricum.
Dragostea de țară nu se arată numai la festivități prin steaguri tricolore, costume tradiționale și cântece patriotice. Ea se demonstrează prin acțiunile și faptele fiecăruia dintre noi de zi cu zi. De fiecare dată când facem ceva bine, țara are de câștigat. De fiecare dată când facem ceva rău, țara are de pierdut. Am rămas absolut șocată de primele care se acordă în sistemul bugetar și de lăcomia celor care lucrează acolo. 100.000 de euro primă de pensionare este peste puterea de înțelegere a unui om obișnuit. Acesta este unul dintre multele exemple din categoria „statul este o vacă bună de muls”. Să nu uităm că o mulțime de firme trăiesc bine mersi de pe urma afacerilor cu statul. Pe acestea nimeni nu le-a tras vreodată la răspundere pentru calitatea lucrărilor prestate, chiar dacă se vede de la o poștă că lasă de dorit. Ceea ce se uită este faptul că „statul” suntem noi toți. Dacă noi contribuabilii nu ne-am plăti taxele și impozitele, statul nu ar avea cum să supraviețuiască. Statul ar trebui ca la câteva luni să trimită acasă cetățenilor o adresă prin care să îi informeze cum și pe ce a cheltuit banii acestora. Ar fi o formă de minim respect. Și eu o naivă incurabilă. Dar nu se întâmplă așa… În schimb, statul cheltuiește fără măsură, angajând toate neamurile, se împrumută pentru a putea plăti salarii și pensii, amăgind populația cu promisiuni fără acoperire. Digitalizarea este un lucru foarte bun, dar ea trebuia făcută de acum zece ani, prin interconectarea tuturor instituțiilor, astfel încât prin simpla introducere a CNP-ului să poți afla totul despre contribuabil. Nu s-a dorit tocmai pentru că statul este o vacă bună de muls. Și un post călduț la stat nu e de lepădat…
Mai avem multe de corectat și de îndreptat în societate. Este un an greu în care trebuie să fim mai lucizi, mai responsabili și mai asumați ca oricând. Dacă ne iubim țara, așa cum pretindem, trebuie să depunem mai mult efort ca niciodată, dacă vrem să ne fie bine în viitor. Lumina și întunericul sunt în fața noastră. Decizia este în mâinile noastre și rezultatul final îl vom vedea în luna mai…