boy in white long sleeve shirt wearing eyeglasses holding a book

11 la sută

Acesta este procentul copiilor din România care înţeleg ceea ce citesc.

Numai 11% din elevii români înţeleg ceea ce citesc, arată Raportul Naţional de Literaţie, realizat de BRIO, cu sprijinul Asociației pentru Valori în Educație și Digital Nation, şi publicat în luna aprilie 2023. „Gradul de alfabetizare pentru elevii români de vârsta 6-14 ani este scăzut: 42% dintre elevi se plasează în zona «nefuncțional», 47% în zona «minim funcțional» și doar 11% în zona «funcțional». Față de primul raport realizat în perioada 2021-2022, rezultatele se mențin asemănătoare, fără schimbări notabile. După finalizarea a două cicluri școlare, elevii nu fac mari progrese în ceea ce privește nivelul de alfabetizare: raportul surprinde o scădere a nivelului de nefuncționalitate cu doar 4% și o creștere a nivelului de funcționalitate înaltă cu doar 1,5%”, subliniază documentul. Totodată, fetele înregistrează performanțe mai bune decât băieții, gradul de nefuncționalitate în rândul acestora fiind de 39,98%, în timp ce băieții înregistrează un procent ușor mai mare, de 43,65%. În acelaşi timp, băieții consemnează un procent mai mic și atunci când vorbim despre gradul de funcționalitate înaltă – 9,27% – comparativ cu fetele, care obțin un scor de 13,25%.

Testele de literaţie măsoară nivelul de performanță pe trei categorii de competențe: localizarea informațiilor, înțelegerea textului, respectiv sintetizarea informațiilor şi ideilor din text. Ele tratează competențele de literație diferențiat pe niveluri de clasă (clasele 1-4, respectiv 5-6 și 7-8). Pentru clasa I, un test de literație conține 3 probleme, cu un maxim de 30 de itemi și aproximativ 60 de minute pentru rezolvare. Pentru clasele II-IV, un test de literație conține 4 probleme, cu aproximativ 35-50 de itemi, timpul de rezolvare fiind 60 de minute. Pentru clasele V-VIII, un test conține 5 probleme, pe baza cărora au fost realizați între 40-60 de itemi, timpul de rezolvare fiind 90 de minute. Scorul pe care îl pot obţine copiii variază între 0 şi 100 de puncte. Nivelul „nefuncţional” reprezintă scorurile cuprinse între 0 şi 20, nivelul „minim funcţional” reprezintă scorurile cuprinse între 21 şi 50, iar nivelul „funcţional” reprezintă scorurile cuprinse între 51 şi 100. Colectarea datelor s-a realizat pe o perioadă de 12 luni, în intervalul aprilie 2022 – martie 2023.

Practic, doar 11% dintre elevi au un grad de alfabetizare funcţional. „Un procent semnificativ scăzut de 11% din elevii claselor I-VIII se încadrează la nivelul funcțional al literației, ceea ce înseamnă că doar 11% pot interpreta și pot integra idei și informații din text, pot interpreta relații de tip cauză-efect, pot face inferențe complexe și pot interpreta ipoteze, pot stabili asemănări și diferențe între personaje, fapte, evenimente sau concepte, pot desprinde concluzia dintr-o suită de argumente, pot desprinde mesajul global al textului și pot identifica generalizări făcute sau sugerate în text. În ceea ce privește cele 3 competențe măsurate pe literație, media de 11% elevi încadrați la un nivel funcțional este generată în raport cu 13% elevi funcționali dpdv al localizării informației, 10% elevi minim funcționali dpdv al înțelegerii informației și 9% elevi funcționali dpdv al evaluării și reflecției”, menţionează raportul. Datele subliniază, în esenţă, că elevii români „întâmpină probleme majore în evaluarea critică a informațiilor primite, fiindu-le greu să înțeleagă, să opereze și să internalizeze informațiile noi”, specifică documentul.

Raportul Naţional de Literaţie înfăţişează un tablou sumbru al educaţiei româneşti. Numai citind datele simţi o tresărire în suflet şi cât de gravă este situaţia. 42% dintre copiii care se află astăzi pe băncile şcolii nu înţeleg ceea ce citesc şi nu ştiu cum să interpreteze informaţiile primite. Îngrijorător! Ei vor fi cei care mâine vor lucra în firmele şi instituţiile publice din ţară şi vor lua decizii care ne vor privi pe toţi. Întrebarea este: ce fel de hotărâri vor lua dacă ei nu înţeleg noţiuni simple? Cum va arăta o societate condusă de oameni analfabeţi funcţional? Cine va fi vinovat pentru că s-a ajuns aici? Datele publicate în acest studiu indică faptul că există lipsuri la toate nivelele societăţii şi că nu a existat niciodată o preocupare reală pentru a schimba lucrurile. În familie, lipsurile apar pentru că părinţii muncesc foarte mult, uneori au două locuri de muncă, pentru a le asigura copiilor cele necesare traiului. Salariile sunt mici, munca multă, şi inevitabil apare o ruptură. Părinţii sunt prea obosiţi pentru a sta cu copiii, nu au disponibilitatea necesară pentru a se ocupa de ei, de multe ori sunt pasaţi bunicilor, iar a citi şi a învăţa cu ei este o utopie frumoasă. Se întâmplă şi asta, dar în cazuri rare. Realitatea este că nici părinţii nu citesc, iar butonarea telefonului nu este lectură, şi copiii nu au un exemplu concret în familie. La şcoală sunt alte probleme. An de an se fac reforme. Totul este lipsit de logică şi incoerent. Mulţi dintre dascăli nu au vocaţie, nu ştiu cum să se comporte/lucreze cu copiii, nu au pasiune pentru ceea ce fac şi vin la serviciu doar pentru a câştiga nişte bani. Puţinii dascăli cu vocaţie nu sunt lăsaţi să-şi facă meseria aşa cum vor şi pleacă din sistem. Plus de asta, în fiecare an, profesorii protestează din cauza salariilor, condiţiilor de muncă şi ameninţă că vor bloca anul şcolar şi examenele finale. Copiii învaţă doar din obligaţie, şi nu din plăcere, pentru a satisface orgoliile profesorilor şi părinţilor, dar mai ales pentru a lua examenele. O realitate tristă, care nu face bine nimănui.

Din păcate, România rămâne în continuare ţara formelor fără fond. Ne place schimbarea, dar nu vrem să o vedem realizată. Teoria elaborată de Titu Maiorescu este mai actuală ca oricând. „Forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimiceşte un mijloc puternic de cultură. Şi prin urmare vom zice: este mai bine să nu facem şcoală deloc decât să facem o şcoală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decât să o facem lipsită de artă frumoasă, (…) mai bine să nu facem deloc academii (…) decât să le facem fără maturitatea ştiinţifică ce singură le dă raţiunea de a fi. Căci dacă facem altfel, atunci producem un şir de forme ce sunt silite să existe un timp mai mult sau mai puţin lung fără fondul lor propriu. (…) În acest timp, formele se discreditează cu totul în opinia publică şi întârzie chiar fondul ce, neatârnat de ele, s-ar putea produce în viitor şi care atunci s-ar sfii să se îmbrace în vestmântul lor dispreţuit”, scria Titu Maiorescu în lucrarea „În contra direcţiei de astăzi în cultura română”. Importăm modele şi valori occidentale, dar nu ştim să le aplicăm aici temeinic. Ceva ne lipseşte. Ne place ambalajul, numai conţinutul este şubred. Ne învârtim într-un cerc vicios din care nu ştim cum să ieşim. Nu înţelegem că schimbarea trebuie să o facem total şi profund. Dacă noi astăzi facem lucrurile bine, corect, coerent şi generaţiile care vin după noi se vor bucura de rezultatele muncii noastre. Dacă facem lucrurile doar pentru a le face şi cei care vin după noi vor avea de suferit. Fie că ne place sau nu depindem unii de alţii. Putem spune fără să greşim că nu am învăţat nimic din trecut şi nu ne pasă de viitor. Copiii sunt viitorul unei naţiuni şi cei care asigură continuitatea. Dacă nu ne interesează de ei, nu ne interesează nici viitorul. Este foarte simplu. Vorbim în fiecare an despre cum se degradează învăţământul românesc, dar nu luăm nicio măsură pentru a-i stopa căderea. Şi faptul că nu ne pasă de educaţie se vede în rezultatele dezastruoase pe care România le obţine la testele internaţionale.

Educaţia este singura noastră salvare. Numai ea ne poate face să progresăm şi din acest motiv trebuie să îi acordăm toată atenţia. Tot ceea ce suntem noi ca oameni vine din educaţie. A vorbi frumos şi respectuos, a gândi înainte de a face sau a spune ceva, a avea o casă curată şi luminoasă, a nu arunca hârtii pe stradă, a cultiva relaţii bune cu lumea, a te îngriji de sănătate, a nu te băga în faţa altcuiva atunci când stai la o coadă într-o instituţie sau loc public, toate acestea derivă din educaţie. Felul nostru de a fi reflectă educaţia pe care am primit-o acasă şi la şcoală. Nimic nu este întâmplător. Am văzut cu toţii în timpul pandemiei de Covid-19 cât de mult a contat educaţia şi cât succes au avut ştirile false, dar şi cât mult rău au făcut, mulţi oameni pierzându-şi viaţa pentru că nu au mers la medic şi nu s-au tratat. Dacă fiecare va încerca pe cont propriu să fie mai bun astăzi ca ieri, lumea va fi diferită. Numai citind şi învăţând în permanenţă vom putea produce o schimbare. Este singura noastră şansă. Să o fructificăm.