Lectura este cel mai bun antidot împotriva stresului şi problemelor zilnice
Alegerea unei cărţi se dovedeşte a fi un lucru extrem de greu de făcut în zilele noastre, mai ales că editurile publică zeci de titluri în fiecare an. Temele sunt complexe, iar autorii ne propun abordări diferite, care ne trimit pe teritorii mai mult sau mai puţin exploatate. La Bucureşti s-a încheiat, recent, cea de-a XVI-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte „Bookfest” 2023, iar cele mai vândute cărţi au fost semnate de Radu Paraschivescu, Andrei Pleşu, Prinţul Harry, Fredrik Backman, Shelly Read, Hanya Yanagihara, Damon Galgut, Doina Ruşti, Olga Tokarczuk şi Gabriela Adameşteanu. Lectura este cel mai bun antidot împotriva stresului şi problemelor zilnice, iar faptul că oamenii şi-au făcut timp pentru a merge şi a cumpăra cărţi este fantastic. Astăzi vă recomand spre lectură două cărţi, care sper să vă încânte şi să vă determine să treceţi cât mai des pragul librăriilor.
„Identitatea virtuală”, de Mihnea Măruţă, publicat la Editura Humanitas.
Reţelele de socializare – Facebook, Twitter, Instagram, TikTok, Snapchat – fac parte din viaţa noastră şi aproape că am ajuns să nu ne imaginăm viaţa fără ele. Dimineaţa, după ce ne-am trezit, verificăm ultimele postări şi dacă nu o putem face suntem cuprinşi de o nelinişte inexplicabilă. Reţelele de socializare produc dependenţă. Şi nici nu este de mirare. Datele oficiale arată că aproximativ 62% dintre pământeni, adică aproape 5 miliarde de oameni, folosesc cel puțin o rețea de socializare, iar totalul populației mondiale cu acces la internet este de circa 64%. Cartea lui Mihnea Măruţă vine să demonstreze felul în care reţelele de socializare ne influenţează vieţile şi care sunt efectele acestora pe termen lung. „Prin «identitate virtuală» înţeleg identitatea care i se creează unei persoane prin intermediul uneia sau mai multor reţele de socializare. Identitatea virtuală se ivește în mințile celorlalți și supraviețuiește acolo: ea este numitorul comun al percepţiilor, intuiţiilor și judecăților pe care un individ le induce altora în social media – suma cioburilor de oglindă în care se sparge prezenţa sa absentă. Dificultatea de a da o definiţie este unul dintre motivele pentru care această carte – și teza de doctorat care îi stă la bază – capătă un rost: fiindcă majoritatea oamenilor activează într-una sau mai multe reţele de socializare, însă viteza cu care această tehnologie ne acaparează vieţile îngreunează distanţarea necesară pentru a-i pricepe și a-i formula efectele”, scrie Mihnea Măruţă în introducerea cărţii. Autorul încearcă să ne arate cum se naşte identitatea virtuală, cum se încheagă şi în ce relaţie se află cu Eul real.
„Viaţa ca un râu”, de Shelley Read, publicat la Editura Litera.
O minunată pledoarie pentru viaţă şi supravieţuire, pentru iubire şi speranţă, pentru adevăr şi responsabilitate, pentru schimbare şi maturizare. Povestea Victoriei Nash impresionează, arătând cât de puternic este omul atunci când destinul îl încearcă clipă de clipă, zi de zi, an de an. Piersica este elementul în jurul căruia se construieşte întreaga acţiune a romanului. „Debutul superb al lui Shelley Read, «Viața ca un râu», tratează o gamă impresionantă de teme: tandrețea și curiozitatea primei iubiri, durerea veșnică a pierderii, brutalitatea rasismului, capacitatea uriașă de rezistență a naturii chiar și în fața distrugerilor provocate de om și miracolul precar al dragostei de mamă. Plină de înțelepciune și empatie, această mărturie zguduitoare a vieții autentice merită să fie savurată, prețuită, împărtășită”. (Meg Waite Clayton); „În «Viața ca un râu», Shelley Read oferă povestea cutremurătoare și în același timp reconfortantă a unei fete care devine femeie într-o lume a bărbaților. Tânăra Victoria Nash este la fel de dură și de viguroasă ca munții din Colorado în care își găsește refugiu și la fel de delicată ca piersicile care constituie moștenirea familiei sale”. (Tiffany Quay Tyson). Această carte trebuie citită şi savurată de fiecare cititor în parte. Ea nu trebuie povestită pentru că îşi pierde din farmec. Şi plus de asta, fiecare cititor este impresionat de altceva din cuprinsul cărţii. „O să merg ca râul, a zis Will. Bunicul mi-a zis totdeauna că-i singurul fel”, este propoziţia cheie a cărţii. De ce? Fiecare trebuie să descopere singur.