Deşi ne aflăm într-o perioadă plină de incertitudini, gândul nostru este la vacanţă şi la destinaţiile de vis unde am putea călători după ce se termină pandemia de Covid-19. Dacă dorul de ducă este mai puternic decât orice şi nu ni-l putem alina nicicum, o carte poate fi soluţia potrivită pentru ca pofta de călătorie să ne fie potolită.
Despre Provence, renumita regiune din Franţa, s-au scris mii de articole, s-au publicat o mulţime de cărţi şi s-au realizat serii întregi de documentare. Fiecare vizitator care a trecut pe aici şi-a spus propria poveste. Despre fascinaţia pe care o exercită acest loc vorbeşte şi volumul „Douăzeci şi cinci de ani în Provence”, scris de Peter Mayle, şi publicat de Editura RAO. Scriitorul Peter Mayler şi soţia sa, Jennie, decid să petreacă două săptămâni de vacanţă pe Coasta de Azur, care se bucură de „trei sute de zile însorite pe an”, dar vremea capricioasă îi determină să exploreze Franţa. Rând pe rând sunt cuceriţi de peisajele de vis şi simt că a venit vremea pentru o schimbare majoră în viaţa lor şi să se mute definitiv în Provence. „Stăteam pe terasă, admirând priveliştile din depărtare, şi probabil că acesta a fost momentul în care fiorii schimbării ne-au cuprins pe amândoi. Eram de acord că ar fi un loc minunat în care să trăieşti. Ne făcuserăm amândoi datoria, muncind la Londra şi New York ani mulţi şi lungi, şi eram pregătiţi pentru o viaţă mai simplă şi mai însorită”, consemnează Peter Mayle în cartea sa.
Numai că mutarea într-o nouă ţară presupune renunţarea la vechiul stil de viaţă şi adaptarea la cel nou. Găsirea unei locuinţe este o adevărată aventură, dar merită tot efortul pentru că rezultatul este cel aşteptat. „Am mai mâncat şi o brânză locală şi, slăbiciunea lui Jennie, o tartă cu felii subţiri de măr. Cafea şi un păhărel de marc de Provence periculos de fin, şi am fost gata să ducem câinii la o plimbare. Aceştia au observat imediat, la fel ca şi noi, că aerul de Provence mirosea diferit şi exotic. Şi stâlpii de iluminat aveau un anumit je ne sais quoi pe care l-am găsit absolut fascinant. Fusese o seară de descoperiri pentru noi toţi. Viaţa noastră în Provence începuse bine”, scrie Peter Mayle bucuros că nu s-a înşelat în privinţa alegerii sale. Sabine, agentul imobiliar, îl ajută să înţeleagă ce presupune cumpărarea unei case în Provence, avertizându-l în privinţa capcanelor vieţii de la ţară. Uimitor este faptul că locuitorii din renumita regiune nu încearcă să vândă nimic. Oamenii sunt veseli, mulţumiţi şi politicoşi. „Ei credeau cu adevărat că trăiau într-unul dintre cele mai privilegiate locuri de pe pământ şi nu aveau de gând să trăiască în altă parte. Pe măsură ce am ajuns să cunoaştem Gordes, am aflat despre tot mai multe familii care îşi petrecuseră viaţa acolo, numai în aceeaşi casă, generaţii la rând. Amintirile lor colective datau din urmă cu sute de ani sau mai mult. Erau ca nişte cărţi de istorie vii”, subliniază scriitorul.
Viaţa de zi cu zi din Provence se dezvăluie pas cu pas, iar Peter Mayle constată că nu găseşte suficiente motive pentru a se apuca de muncă, cariera de scriitor fiind pusă în stand-by. Atmosfera pitorească face ca instrumentul său principal de lucru – maşina de scris – să se umple de praf. Discuţiile din cafenea, întâlnirile cu locuitorii şi admirarea peisajelor, toate acestea îi schimbă perspectiva asupra existenţei. Aici se acordă atenţie lucrurilor peste care lumea modernă trece mult prea uşor. „În Provence, prânzul este luat foarte în serios, după cum am descoperit în scurt timp. Magazinele locale se închid între miezul zilei şi ora două. Întâlnirile de afaceri, cu excepţia celor care includ prânzul, sunt rareori programate dacă intră în conflict cu cele două ore sacre dedicate stomacului. Se observă o scădere vizibilă în traficul de pe drumurile de ţară, iar cafenelele se umplu pe măsură ce ziua de lucru se opreşte pentru o gustare. Un obicei foarte civilizat”, menţionează Peter Mayle. Mai mult, oamenii locului au timp să fie atenţi la ritmul naturii şi să observe miracolele care sunt prezente pretutindeni. De exemplu, ei ştiu cu aproximaţie ce oră este numai uitându-se la câmpurile de floarea soarelui.
Cartea scrisă de Peter Mayle ne propune o evadare din cotidian şi ne incită să descoperim lumea dincolo de clişeele intens promovate de agenţiile de turism. A călători este nu numai un prilej de a cunoaşte oameni şi locuri noi, de a ne bucura mintea şi sufletul, este un motiv de a ne cunoaşte mai bine dorinţele şi de a hotărî ce vrem cu adevărat de la viaţă. Dacă vom avea curajul de a face o schimbare la momentul potrivit, existenţa noastră poate lua o întorsătură foarte frumoasă. Pentru a avea, însă, toate astea trebuie să avem îndrăzneală şi să nu uităm că noi suntem creatorii propriului destin.