Soprana Angela Gheorghiu scria recent pe pagina sa de socializare că deşi s-au împlinit 31 de ani de când a susţinut primul şi singurul spectacol de operă pe o scenă din România – Opera Naţională din Cluj, de atunci nu a mai fost invitată să concerteze în ţara natală de nicio instituţie culturală sau festival. În opinia sa, instituţiile culturale din România nu au ştiut niciodată să îşi susţină, promoveze şi respecte artiştii cu adevărat valoroşi aşa cum se întâmplă peste tot în lume. „Cultura este oglinda și cartea de vizită a unei națiuni, atât în respectiva societate cât și în lume, însă cu tristețe observ că peisajul cultural și media din România este astăzi, posibil mai mult ca oricând, inundat de mult prea multă mediocritate, de prost gust și de ignoranță. Cultura în România este un subiect prea puțin interesant și prea puțin profitabil pentru autorități sau pentru oamenii cu funcții în acest stat… cred că nu există astăzi nici măcar un singur om politic român cu adevărat pasionat sau sincer preocupat de un act cultural/artistic, indiferent de natura acestuia. Mai merită să sper că se va schimba ceva vreodată în acest sens?”, arăta celebra artistă pe pagina de Facebook. Postarea Angelei Gheorghiu vorbeşte în esenţă despre valoare vs. non-valoare şi despre o societate care încă îşi caută identitatea, care este nehotărâtă şi care nu ştie încotro să o ia.
Meritocraţia continuă să fie o chestiune nerezolvată în România. Oamenii bine pregătiţi din punct de vedere profesional au fost şi sunt îndepărtaţi prin diferite metode pentru a lăsa loc unora mai puţin competenţi. În consecinţă, întâlnim la tot pasul oameni nepregătiţi, care ne răspund în doi peri indiferent de ce problemă avem, şi ne întrebăm ce caută ei acolo. Fenomenul s-a amplificat tot mai mult în ultimii ani, iar rezultatul este cel pe care îl vedem astăzi. Talentul, cinstea, bunul simţ, corectitudinea şi promptitudinea nu mai sunt calităţi care să conteze în societate. Ele au lăsat locul liber mediocrităţii, linguşelii, prostului gust, tupeului şi ignoranţei. Sunt preferaţi oamenii care vor locuri călduţe şi nu cei care vor să construiască sau să schimbe mentalităţi. Replica din „O scrisoare pierdută”, celebra piesă scrisă de Ion Luca Caragiale, este mai actuală ca oricând: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”. Promovarea oamenilor competenţi nu a fost niciodată o prioritate în ţara noastră. Un om care stăpâneşte bine o meserie este, în realitate, un factor de schimbare. El găseşte întotdeauna răspunsuri la cele mai dificile probleme, nu se pierde cu firea şi ştie că depinde numai de el ca lumea să fie un loc mai bun. Din nefericire, tipul acesta de comportament nu a fost susţinut nicicând, iar oamenii valoroşi au preferat să facă un pas în spate decât să fie umiliţi, au plecat în străinătate, aşa cum este şi cazul sopranei Angela Gheorghiu, găsindu-şi împlinirea profesională peste mări şi ţări.
Să-ţi construieşti singur o carieră prin metode corecte şi cinstite în ţara noastră este foarte greu, indiferent de domeniul de activitate. Trebuie să ai răbdare, să înduri tot felul de mentalităţi, să demonstrezi în fiecare zi că ştii şi că îţi meriţi locul. Cu cât eşti mai bun în ceea ce faci, cu atât vei primi mai multe sarcini de serviciu decât oricine altcineva. Şi oricât de bine ai face lucrurile, întotdeauna se va găsi cineva care îţi va spune că ai greşit sau că trebuie să abordezi problema altfel. Într-un fel sau altul vei fi calul de bătaie al tuturor pentru că oamenilor în general nu le place să fii independent, să te descurci singur şi să-ţi iasă lucrurile perfect din prima. Sunt satisfăcuţi atunci când ai un eşec sau când lucrurile nu ies aşa cum trebuie. Căderea ta echivalează cu înălţarea lor. Dacă ai neşansa ca în firma ta să se facă restructurări, vei fi primul care vei fi trecut pe lista neagră chiar dacă tu ai muncit corect şi cinstit. Dacă nu te place cine trebuie, vei pleca primul oricât de competent eşti din punct de vedere profesional. Îndepărtarea ta poate însemna, însă, renaşterea ta, pentru că tu îţi cunoşti potenţialul şi ştii de ce eşti în stare. De fapt, această izgonire poate fi privită ca şansa pe care o căutai ca să arăţi cine eşti cu adevărat şi nu o puteai face pentru că nici timpul şi nici împrejurările nu-ţi permiteau asta.
George Enescu 
Ana Aslan 
George Emil Palade
„Cultura este oglinda și cartea de vizită a unei națiuni”, spune Angela Gheorghiu în postarea sa de pe Facebook. Aşa cum ştim cu toţii, România alocă cele mai puţine fonduri pentru educaţie şi cultură. În ciuda tuturor promisiunilor, până acum nu s-a făcut nimic pentru ca investiţiile în aceste domenii să crească şi ele să devină ceea ce merită cu adevărat, adică nişte sectoare profitabile. Dacă stăm bine şi ne gândim România este cunoscută în lume graţie unor nume ca George Enescu, Constantin Brâncuşi, Emil Racoviţă, George Emil Palade, Henri Coandă, Ana Aslan sau Nicolae Păulescu. Din păcate, pentru personalităţile enumerate mai sus nu se face mare lucru. Ne amintim de ele rar şi nu suntem foarte preocupaţi să le susţinem, promovăm sau respectăm. Pare că nu avem capacitatea necesară pentru a face acest lucru, spre deosebire de alte ţări unde personalităţile au un alt statut şi sunt respectate la justa lor valoare. Cred că în România este nevoie de o schimbare de mentalitate. Oamenii cu adevărat talentaţi trebuie aduşi în lumina reflectoarelor şi prezentaţi publicului. Nu este corect ca un artist sau un om de ştiinţă talentat să fie lăsat în umbră, iar alte personaje „mondene” să fie tot timpul promovate. „Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi opinia publică”, afirma Mircea Eliade. Şi cât adevăr există în zicerea scriitorului.
Adeseori ne spunem că de mâine vom schimba ceea ce nu merge bine. Ne place să promitem numai că nu avem şi capacitatea necesară pentru a înfăptui ceea ce zicem. Ni se pare că avem tot timpul din lume pentru a ne duce la îndeplinire planul, dar uităm foarte repede obiectivul propus. Plus de asta suntem foarte rezistenţi la schimbare şi am vrea ca lucrurile să fie ca înainte. Dacă mai adăugăm şi faptul că ne mişcăm foarte încet, că nu suntem parolişti şi hotărâţi, avem în faţă tabloul complet. Iată de ce postarea sopranei Angela Gheorghiu este una de actualitate. Atunci când vom schimba realmente lucrurile, vom putea spune că şi societatea românească a trecut la un alt nivel. Dar oare vom fi pregătiţi pentru acest pas vreodată?
Surse Foto: https://www.facebook.com/angelagheorghiuofficial, https://www.rador.ro/2020/08/19/portret-george-enescu-cel-mai-important-muzician-roman-din-istorie-2/, https://www.cotidianul.ro/ana-aslan-tinerete-fara-batranete/, https://www.radioromaniacultural.ro/portret-george-emil-palade-laureat-al-premiului-nobel-geniul-care-a-descifrat-balanta-energiei-vietii/