Viitorul planetei Pământ, şi implicit al umanităţii, depinde acum în totalitate de alegerile şi de deciziile pe care le vom lua în perioada următoare pentru a stopa criza climatică.
Inundaţii, caniculă, secetă, incendii, uragane. Acesta este tabloul cu care am început să ne obişnuim în ultimii ani pe măsură ce schimbările climatice s-au intensificat din ce în ce mai mult. Anotimpurile, aşa cum le ştiam noi când eram copii, au trecut prin transformări uriaşe, iar astăzi constatăm că nimic nu mai este la fel. În goana noastră după profit, confort şi o viaţă „mai bună”, am distrus planeta şi am uitat că viitorul nostru depinde în exclusivitate de natură. Deşi ne aflăm în ceasul al doisprezecelea mai avem o şansă. Cel puţin asta încearcă să ne convingă cartea „Noi alegem viitorul. Cum vom supravieţui crizei climatice„, scrisă de Christiana Figueres şi Tom Rivett-Carnac, şi publicată în 2020 de Editura Lifestyle Publishing.
În ultimii 50 de ani, oamenii au „subminat grav integritatea de mediu a Planetei Albastre, ameninţând posibilitatea de a ne continua netulburaţi viaţa aici”, afirmă cei doi autori, iar modurile de viaţă de după Revoluţia Industrială au provocat daune enorme tuturor sistemelor naturale. „Pe scurt, în doar ultimii cincizeci de ani, am scos omenirea şi planeta din epoca holocenă precedentă, care era prielnică vieţii, şi am adus-o în Antropocen – o nouă perioadă geologică, în care condiţiile bio-geochimice sunt dominate nu de procese naturale, ci de impactul activităţii oamenilor. Pentru prima oară în istorie, oamenii sunt factorul primordial de influenţă asupra schimbării climatice la scară mare pe planeta noastră„, subliniază Christiana Figueres şi Tom Rivett-Carnac. Dacă se va continua în acelaşi ritm, încălzirea va fi cu peste 3 grade Celsius, iar dacă se va opri tăvălugul, aceasta va fi limitată la maximum 1,5 grade Celsius. Fiecare dintre cele două scenarii imaginate trebuie citit, însă, ca un avertisment: ne paşte un dezastru, dar mai avem timp să-l prevenim. Primul dintre ele este cutremurător, descriind o lume din ce în ce mai fierbinte, dispariţia speciei umane fiind tot mai mult luată în calcul. Al doilea este dătător de speranţă, oamenii evitând dezastrul şi înţelegând că numai împreună pot construi lucruri mari şi importante.
Omenirea se află, în momentul de faţă, într-un punct de cotitură. Dacă azi nu se va face nimic pentru a stopa distrugerea naturii, mâine ar putea fi prea târziu. „Am ajuns deja prea departe pe drumul distrugerii, ca să mai fim în stare să «rezolvăm» schimbările climatice. Atmosfera este deja prea încărcată de gaze cu efect de seră, iar biosfera prea alterată, pentru ca noi să mai putem da ceasul înapoi în privinţa încălzirii globale şi a efectelor sale. Noi şi toţi urmaşii noştri vom trăi într-o lume cu condiţii de mediu care sunt modificate pe vecie. Nu putem să mai aducem înapoi speciile dispărute, gheţarii care s-au topit, recifele de corali moarte sau pădurile primare distruse. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să păstrăm schimbările între nişte limite gestionabile, să restrângem calamitatea totală, să preîntâmpinăm dezastrul care ar rezulta din creşterea neîngrădită a emisiilor. Ceea ce măcar ne-ar ajuta să ieşim din modul de funcţionare în stare de criză. Este un minimum pe care trebuie să-l facem. Dar putem totodată să facem mult mai mult„, susţin Christiana Figueres şi Tom Rivett-Carnac.
Drept urmare, 2030 şi 2050 sunt ani hotărâtori pentru soarta speciei umane. Dacă omenirea ratează aceste date, destinul ei va fi altul. „Ne aflăm în deceniul crucial. Nu este nicio exagerare să spunem că ceea ce facem în privinţa reducerii emisiilor între momentul prezent şi 2030 va determina calitatea vieţii oamenilor pe această planetă timp de sute de ani de acum înainte, dacă nu şi mai mult. Dacă nu ne înjumătăţim emisiile până în 2030, este extrem de improbabil să le putem înjumătăţi în fiecare deceniu, ca să atingem neutralitatea în materie de carbon în 2050. Acesta este termenul final. Nu putem să-l depăşim„, avertizează Christiana Figueres şi Tom Rivett-Carnac în carte. Termenul-limită nu poate fi depăşit pentru că efectele schimbărilor climatice nu evoluează în linie dreaptă. Banchiza artică estivală, calota de gheaţă a Groenlandei, pădurile boreale ale Canadei şi Rusiei, pădurile tropicale ale Amazonului menţin de milenii o temperatură stabilă pe Pământ. În cazul în care aceste ecosisteme ar fi cuprinse de flăcări sau compromise în alt mod, temperatura globală ar creşte imediat şi ar provoca daune pe tot mapamondul.
Fiecare dintre noi poate ajuta la schimbarea lumii în bine. Diminuarea consumului zilnic de energie electrică, mersul cu bicicleta, mutarea la un furnizor de energie 100% curată, ieşirea în aer liber, plantarea de copaci sau domolirea pornirilor consumeriste sunt câteva dintre gesturile pe care le putem face şi care pot contribui la reinstaurarea armoniei pe planetă. „Acordă atenţie unor lucruri pe care le-ai uitat: cum răsar firele de iarbă şi frunzele primăvara, cum se aşterne bruma pe ele când se apropie iarna. Simte recunoştinţa pe care o datorăm Pământului, pentru bogăţia şi splendoarea lui„, ne îndeamnă Christiana Figueres şi Tom Rivett-Carnac. În consecinţă, trebuie să trăim în alt mod decât am făcut-o până acum şi să înţelegem că greşelile noastre de acum vor fi plătite de generaţiile viitoare, care nu au nicio vină pentru faptele petrecute cu zeci sau sute de ani înaintea lor.
