Atunci când ne întâlnim cu persoane cunoscute, discuţia alunecă inevitabil şi spre constatarea că vremurile s-au schimbat, că oamenii nu mai sunt ca altădată şi că educaţia, cultura şi bunul-simţ nu mai au nicio valoare în zilele noastre. Deşi cu toţii ne dorim să trăim într-o ţară civilizată, din păcate nu avem capacitatea de a munci împreună ca o echipă serioasă şi adevărată pentru a ne îndeplini obiectivul propus. Iar rezultatul este cel pe care îl vedem în fiecare zi atunci când deschidem uşa: haos, delăsare, ignoranţă.
România este o ţară foarte frumoasă, cu locuri şi oameni extraordinari, dar care are de suferit tocmai din cauza faptului că nu are o strategie coerentă şi pe termen lung în niciun domeniu de activitate. Fiecare dintre noi am simţit acest lucru încă de pe băncile şcolii, când nu ştiam cum vor arăta programele sau cum se va desfăşura admiterea la liceu sau facultate. Şi generaţiile actuale trec prin acelaşi calvar, o dovadă că facem schimbări doar de dragul schimbărilor. Evident, schimbările sunt bune şi absolut necesare, dar ele trebuie făcute la momentul potrivit după o analiză atentă şi un plan bine pus la punct. Dacă luăm toate sectoarele de activitate în care au fost operate schimbări în cei peste 30 de ani care au trecut de la Revoluţie vom constata că acestea au fost făcute fără a se avea în vedere scopul care trebuie atins. Din această pricină astăzi nu ştim cu exactitate ce şi de ce vrem un anumit lucru. Adoptăm cu repeziciune ideile venite din afară, numai că pierdem pe drum obiectivul propus şi nu înfăptuim nimic, după care începem să ne plângem şi să găsim diverşi ţapi ispăşitori pentru lipsa noastră de acţiune.
„România civilizată” este cea pe care o creăm noi în fiecare zi. Dacă ţara nu arată aşa cum ne place poate că ar fi bine să trecem la acţiune, să îndreptăm lucrurile care nu merg, să fim atenţi la detalii şi să facem planurile pe care ştim că le putem înfăptui de la A la Z.
În ultimele luni am călătorit prin ţară mai mult ca altădată. Am descoperit o Românie cu peisaje extraordinare şi cu oameni ospitalieri. Ceea ce m-a frapat cel mai mult pe parcursul acestor călătorii a fost amestecul de nou şi vechi, dar mai ales lipsa de grijă pentru detalii. Am constatat că drumurile, indiferent că sunt judeţene sau naţionale, sunt pline de buruieni atât pe o parte, cât şi pe cealaltă, şi că gardurile care străjuiesc podurile sunt ruginite şi neîngrijite, nemaivăzând vopseaua de ani de zile. Apoi, la unele terase sau restaurante, dacă aveai norocul acesta, puteai da peste mese care se mişcă, trebuind să fii atent să nu îţi pui mâncarea sau băutura în poală, dar şi peste mese pline de firimituri sau unde nu s-a curăţat deloc după ce au plecat clienţii. Tot aici mai puteai vedea mobilier care nu a mai fost vopsit de când este lumea. Mai mult decât atât, florile din ghivece nu erau îngrijite, iar în unele cazuri erau chiar uscate, o dovadă în plus că nimeni nu s-a interesat de aceste aspecte. Dacă mai adăugăm că oamenii aruncă gunoaie pe unde apucă (păduri, ape, plaje, străzi) avem în faţă tabloul complet al faptului că mai avem mult de lucrat la capitolul „civilizaţie”.
Cred că ceea ce numim generic „România civilizată” porneşte de acasă, de la educaţia pe care o primim de la părinţii şi bunicii noştri şi pe care, mai apoi, o transpunem în societate. Este evident că dacă acasă ne comportăm frumos, la fel vom face şi atunci când ne aflăm în societate. Dacă acasă păstrăm curăţenia şi facem toate treburile gospodăreşti necesare (udăm florile şi vopsim gardurile), vorbim respectuos şi nu ne răstim, jignindu-i pe ceilalţi, aşa vom proceda şi atunci când suntem în societate, inclusiv la locul de muncă. Dacă acasă nu facem curat şi nici nu interesează lucrul acesta, dacă suntem tot timpul puşi pe harţă şi nimic nu ne convine, la fel vom face şi în societate. Poate că nu ne place ceea ce se întâmplă acum în jurul nostru, dar acesta este rezultatul faptului că educaţia a fost trecută pe planul doi. Din momentul în care educaţia nu a mai fost o prioritate, considerându-se că banul este mai important, în societate s-a produs o ruptură ale cărei efecte abia începem să le simţim. Părinţii au plecat în străinătate la muncă, iar copiii au rămas în grija statului. Educaţia lor a avut de suferit, iar banii câştigaţi de părinţi nu au putut să compenseze ceea ce nu s-a făcut la timp. „România civilizată” a devenit „România egoistă, recalcitrantă, ignorantă, lipsită de maniere”.
„Nu vă întrebați ce poate face țara voastră pentru voi, întrebați-vă ce puteți face voi pentru țara voastră”
Dacă vrem să trăim într-o societate civilizată, bazată pe nişte valori solide, poate că ar trebui să aplicăm în viaţa de toate zilele proverbul „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face”. Dacă vom face bine, vom primi bine. Dacă vom face rău, vom primi rău. Mai devreme sau mai târziu vom fi răsplătiţi pentru ceea ce oferim lumii. „România civilizată” include, în cele din urmă, acţiunile pe care le facem noi ca persoane şi felul în care acestea se reverberează în societate. Totul se învaţă şi poate fi învăţat, inclusiv bunul-simţ, toleranţa, respectul, bunele maniere. Orice greşeală poate fi îndreptată. Nu există nimeni care, la un moment dat, să nu fi luat o decizie eronată sau să nu fi făcut un lucru anapoda, chiar dacă şi-a dorit ca el să iasă perfect. Important este să ne dorim îndreptarea greşelilor pe care le-am înfăptuit, iar a doua oară să fim mult mai inspiraţi decât am fost iniţial. „România civilizată” este cea pe care o creăm noi în fiecare zi. Ideile, acţiunile şi faptele noastre construiesc ţara în care trăim. Noi suntem direct răspunzători de ceea ce ni se întâmplă şi nimeni altcineva. Dacă ţara nu arată aşa cum ne place poate că ar fi bine să trecem la acţiune, să îndreptăm lucrurile care nu merg, să fim atenţi la detalii şi să facem planurile pe care ştim că le putem înfăptui de la A la Z. Şi poate că ar fi bine să medităm şi la ceea ce spunea John F. Kennedy: „Nu vă întrebați ce poate face țara voastră pentru voi, întrebați-vă ce puteți face voi pentru țara voastră”…