„Muzica a fost chemare de la bun început”, mărturiseşte Alexandra Uşurelu, artista care încântă de câţiva ani prin prezenţa ei unică publicul din România. Încă de când era un copil a simţit că atunci când cântă timpul curge altfel, aerul este mai cald şi lumina iese în relief. Şi-a urmat pasiunea, a crezut în visul său şi a devenit peste ani un artist respectat şi iubit de ascultătorii din toate generaţiile. A lansat primul album de studio, „La capătul lumii”, în 2014, iar publicul a descoperit un alt fel de a face şi prezenta muzica. „Eu cred că locul unde ne simţim cu adevărat puternici este acela unde avem cel mai mult de dăruit. Pentru mine, acel loc este la capătul lumii mele, acolo unde gândurile, cuvintele, vin şi pleacă, dar sufletul rămâne pur. La capătul lumii începe o nouă lume, o lume a sufletului meu, unde găsesc întotdeauna linişte, iubire, timp şi culoare. Mulţumesc că faceţi parte din ea!”, scrie Alexandra Uşurelu în prefaţa albumului său de debut. Materialul discografic s-a bucurat de mare succes, fiind triplu nominalizat la Premiile Radio România pentru „Cel mai bun debut”, „Cel mai bun album”, „Cel mai bun duet” („Ceva se întâmplă cu noi”, cu Mircea Vintilă) şi câştigător al premiului „Cel mai bun album al anului” la Mamaia Music Awards 2015. Bunul simţ, profesionalismul, sensibilitatea şi delicateţea sunt elementele cu care Alexandra Uşurelu a cucerit spectatorii, iar aceştia au rămas surprinşi, întrebându-se dacă „există şi aşa ceva” în muzica autohtonă, în condiţiile în care au fost obişnuiţi cu o abordare agresivă şi lipsită de maniere. Apariţia albumului „Fata care chiar există” la începutul anului 2021 a fost urmarea firească a unui drum artistic foarte curat, sincer şi fără compromisuri. Noul disc este dedicat spectatorilor care i-au fost alături Alexandrei Uşurelu în sutele de concerte susţinute în ţară, dorinţa artistei fiind aceea ca muzica ei să le fie aproape, fie acasă, fie pe drum, oriunde au nevoie de ea.
– Aţi lansat recent albumul „Fata care chiar există”, iar succesul la public a fost imediat, în condiţiile în care tirajul pregătit s-a epuizat rapid. Care este povestea acestui album şi de ce aţi ales să îl prezentaţi oficial publicului în 14 februarie?
– Formularea aceasta, „Fata care chiar există”, este ca o ștampilă cu care am rămas după ultimii ani în care am concertat mult. Oamenii mi-au spus adesea că vin dintr-o lume de poveste și că pe scenă mă transform în ceva care pare ireal. Că nu le vine să creadă că „există și așa ceva” în muzica din România, că se poate să faci lucruri mari și cu această abordare curată. Pentru ei sunt artista aceea care „chiar există”, de aici și titlul celui mai recent album. În ultimii ani, lumea mea s-a desfășurat în sala de spectacol, la sutele de concerte susținute, acolo unde m-am întâlnit cu ascultătorii mei și ei m-au alintat cu acest supranume. Am înregistrat acest album pentru ei, încât muzica mea să le fie alături și acasă, și la drum, oriunde au nevoie de ea. Și am vrut să le alimentez starea aceasta de magie, să știe că în orice moment deschid cartea albumului, „fata care chiar există” este acolo pentru ei. Data lansării oficiale a albumului a coincis cu data la care îndrăgostiți din toată țara se adunau de 6 ani, deja, la Iași, unde aveam anual concerte cu producție mare. Deși sala Teatrului Național din Iași este de neînlocuit, n-am vrut să las pandemia să întrerupă tradiția, așa că am organizat un concert online, fără public, la care au putut participa ascultători din toată lumea, concert la care am ales să pun în scenă cântecele care se regăsesc pe noul meu disc.
– „Fata care chiar există” este primul album de studio pe care îl lansaţi după albumul de debut „La capătul lumii”, apărut în noiembrie 2014. Putem vorbi despre un album de maturitate în care experienţele şi trăirile acumulate pe parcursul ultimilor ani au fost transpuse pe note muzicale? Cum aţi caracteriza noul produs?
– Eram foarte fragedă când am lansat primul album, „La capătul lumii”. Eram ca un pui care abia descoperă lumea și face fiecare pas către capătul ei cu aripile deschise, pentru că doar așa își poate păstra echilibrul. Dar la 6 ani distanță nu am lansat un album lipsit vreun pic de starea de ingenuitate și de mirare a mea în fața lumii, din contră. „Fata care chiar există” este un album care arată o Alexandra Ușurelu ca la 21 de ani în trăiri (vârsta la care am simțit că pot iubi lumea întreagă – atunci am început să am concerte), dar cu grația și puterea interioară ale unei femei la 31 de ani, care știe să-și spună clar mesajul. Am abordat mereu cu seriozitate activitatea mea muzicală, chiar dacă am făcut să pară ușor totul. Am abordat mereu teme puternice și profunde pentru cântecele mele, chiar dacă le-am prezentat cu sonorități fine și cu naturalețea unui om neconectat la ceva rău sau la neadevăruri. Așa am făcut și cu acest album. Cred că tocmai aceste contraste și faptul că ele conturează un concept complex, bine executat, care prezintă un idealism fără fisură, dar cu extrem de multă emoție, cred că ele au stârnit curiozitatea. Nu știu dacă „maturitate” va fi vreodată cuvântul potrivit. Dar „complexitate” ar fi cu siguranță un cuvânt bine ales pentru a caracteriza noul album.
– Vă propun să ne întoarcem puţin în timp şi să ne amintim de începuturile carierei dvs. Ce loc ocupa muzica în copilăria şi, mai apoi, în adolescenţa dvs.?
– Muzica a fost chemare de la bun început. Și am abordat-o cu seriozitatea unui adult, dar cu bucuria unui copil care simte că și-a găsit rostul. Mi-am dat seama devreme că asta am să fac, chiar dacă pregătirea mea academică a însemnat și științe exacte, și științe juridice și economice. Îmi amintesc că după prezența pe prima scenă importantă pe care eu am urcat, Teatrul Odeon din București, în drum spre casă m-am oprit în Pasajul Majestic, mi-am pus fața în palme și am început să plâng. De fericire. În seara aceea, o sală întreagă îmi aclamase prestația artistică, iar oamenii mă opriseră ulterior în foaier, să-mi mărturisească aprecierea. Am primit atunci o doză concentrată de curaj și încredere, care mi-a fost bun combustibil pe drumul urmat de atunci. Nimic altceva nu mi-a mai adus momente de grație ca cele trăite de-a lungul timpului în sala de spectacol, alături de oameni.
– La ce vârstă aţi simţit pentru prima dată chemarea scenei şi aţi hotărât că asta veţi face pentru tot restul vieţii?
– Am hotărât asta când am simțit că Timpul curge altfel atunci când cânt. Că aerul e cald. Lumina iese în relief. S-a întâmplat devreme. Aveam 5 ani când mi-am dat seama că trăirile mele se amplifică atunci când cânt, că arta mă ajută să-mi exprim emoțiile și să-i fac mai buni pe oamenii din jurul meu. Nu știu dacă la vârsta aceea îi făceam eu mai buni când cântam, dar cu siguranță așa îi vedeam pe oameni când cântam, mai buni.
– Cine a crezut cel mai mult în talentul dvs. şi v-a îndrumat să urmaţi o carieră în domeniul artistic?
– Eu. Eu am crezut cel mai mult în ceea ce am de spus lumii. Apoi, oamenii care au fost curioși să mă asculte și au rămas și acum alături de mine, să mă asculte până la capăt.
– Aţi avut idoli în muzică, aşa cum au toţi tinerii sau dimpotrivă nu v-a interesat un artist anume, ci v-aţi văzut de drumul dvs.? V-aţi dorit să ajungeţi la fel ca ei în ceea ce priveşte performanţa artistică şi celebritatea?
– N-am avut idoli în muzică. Tatăl meu a fost și este idolul meu. Din acest motiv, tot ce mi-am dorit când am început să cânt a fost doar să aduc oamenii împreună, așa cum ne aduna el în jurul său când ne cânta. În mijlocul casei, nu pe vreo scenă celebră. N-am visat succesul comercial. El a venit fără să-l vânez.
– Sunteţi cea mai bine vândută artistă independentă din România. Care au fost greutăţile pe care le-aţi întâmpinat până aţi ajuns la această performanţă fără precedent?
– Mulți artiști independenți se împotmolesc pentru că pur și simplu nu pot risca să se ocupe numai de arta lor. Eu am reușit pentru că, dacă faci un singur lucru, ești forțat de tumultul vieții să găsești soluții. Am avut și noroc, pentru că am descoperit că există mult mai mult public pentru felul acesta de a face muzică decât am crezut inițial. Astfel am putut să-mi susțin activitatea. Iar muzica a fost atât de atent scrisă încât se contopește cu mine și felul meu de-a fi, nu a fost niciodată o discrepanță între ce am prezentat pe scenă sau pe înregistrări față de ce exprim eu în interacțiunile cu orice om.
– Aţi ales să aduceţi în faţa oamenilor materiale discografice şi spectacole în care calitatea este elementul principal. Au fost momente în care v-aţi simţit la capătul puterilor văzând că publicul, în general, preferă facilul şi senzaţionalul, în detrimentul lucrului bine făcut şi ce aţi făcut pentru a vă motiva şi a vă urma visul?
– Eu și Bobby (Bobby Stoica, soţul artistei – n.r) niciodată nu ne-am simțit copleșiți. Iar standardul de calitate ni l-am impus singuri. Ce ne motivează? Fiecare om care ne-a ales muzica sau care urmează s-o descopere. A fost o surpriză pentru noi să aflăm că există atât de mult public care iubește ceea ce facem, putând să susținem turnee întregi sold out în teatrele din țară. Uneori mi se pare că sunt într-un vis, dar oamenii mă asigură că un vis trăit de mai mulți este realitate.
– Bunul simţ, profesionalismul, sensibilitatea şi delicateţea sunt atributele cu care v-aţi făcut remarcată de public. Credeţi că aceste valori îşi vor pierde vreodată importanţa?
– Nu cred. Vom avea mereu nevoie de ele ca să credem. Și toți avem nevoie să credem că va fi bine. De aceea, va exista mereu „fata care chiar există”, care să ne facă să îndrăznim să credem că se poate și altfel. Asta sunt pentru mine artiștii mei favoriți.
– În afara scenei, ce vă place să faceţi în timpul liber? Cum arată o zi fără obligaţii profesionale din viaţa Alexandrei Uşurelu?
– Timp liber am avut din ce în ce mai puțin, din momentul în care am ajuns la un public mai larg. A fost o alegere la care nu m-am gândit de două ori. Știi de ce? Pentru că în sala de concert primesc înapoi cel mai frumos dar din câte există în lumea asta: timpul ascultătorilor mei. Ori asta merită tot timpul meu.
Foto: Gina Buliga și Alex Gâlmeanu