Albumul Mihaelei Noroc îndeamnă tinerele lumii să fie ele însele, să-şi găsească superputerile şi să devină femeile minunate de mâine
Trăim pe o planetă atât de frumoasă şi de bogată, dar prinşi în problemele cotidiene şi în tumultul minţii noastre care nu ne dă pace nicio clipă, uităm adeseori să privim în jur şi să ne bucurăm de ceea ce avem. Mihaela Noroc ne invită prin intermediul cărţii sale „Lumea fetelor. Portrete şi poveşti din jurul pământului”, publicată recent la Editura Humanitas, să luăm o pauză de la tot şi toate şi să descoperim lumea minunată din jur. Aceasta ne propune o călătorie în 55 de ţări în cadrul căreia vom cunoaşte fete minunate, din medii foarte diferite. „Eu voi fi ghidul vostru în timpul acestei călătorii pline de culoare, aşa că permiteţi-mi să mă prezint. Numele meu este Mihaela şi sunt mama unei fetiţe pe nume Natalia. Am creat această carte ca pe o sursă de inspiraţie atât pentru ea, cât şi pentru toate fetele, părinţii şi toţi cei care vor parcurge aceste pagini”. Toate tinerele din lume pot să mute munţii din loc, indiferent de cultură şi de contextul vieţii lor, dar au nevoie de puţin sprijin şi de încurajări pentru a-şi găsi superputerile, crede Mihaela. „Privind în urmă, uneori nu-mi vine să cred că am fost atât de norocoasă să călătoresc pe tot globul şi să documentez o mulţime de locuri speciale şi poveştile oamenilor care le locuiesc. Fata ciudată de care râdeau copiii la şcoală şi-a găsit calea datorită pasiunii ei pentru fotografie. Dacă eu am reuşit, orice fată poate reuşi”.
Mihaela Noroc s-a născut în 1985, la Chişinău, într-o familie de români. În 1991 s-a mutat alături de părinţi în România, la Bucureşti. Anii de liceu i-a petrecut la Şcoala Centrală din Bucureşti, după care a urmat admiterea la secţia Foto-Video din cadrul UAB. A ajuns pe locurile cu plată, iar taxa de şcolarizare a fost o povară pentru posibilităţile sale financiare. Termină facultatea, dar nu dă licenţa. Începe să lucreze în diverse domenii, doar pentru bani, şi simte că nu este la locul potrivit. În 2013 ajunge în vacanţă în Etiopia şi totul se schimbă radical. Astfel prinde viaţă „Atlasul frumuseţii”, un proiect personal susţinut din economiile strânse de-a lungul anilor. Mihaela a început să viseze din nou, să călătorească, să facă fotografii, şi-a regăsit superputerile – creativitatea şi perseverenţa, redobândindu-şi, încetul cu încetul, încrederea în sine. „Lumea fetelor” vine să întregească amplul proiect început cu ani în urmă, dar la alt nivel. „Ştiu că fiica mea va creşte într-o lume complexă, cu provocări chiar mai dure decât cele cu care ne confruntăm astăzi. Probabil că va exista în continuare presiune asupra fetelor şi femeilor ca să arate şi să se comporte într-un anumit fel, aşa că mi-am dorit s-o încurajez pe fiica mea şi totodată pe toate fetele din lume să fie însele, să-şi găsească superputerile şi să devină femeile minunate de mâine”, subliniază Mihaela. Fetiţa a însoţit-o până acum în 35 de ţări şi împreună au descoperit planeta, dar mai ales „fetele uimitoare care trăiesc pe pământ”.
Cartea Mihaelei Noroc este o minunată pledoarie pentru descoperirea lumii dincolo de şabloanele oferite de mass-media, pentru căutarea diversităţii umane şi aprecierea ei, pentru ascultarea poveştilor oamenilor de pretutindeni şi pentru găsirea legăturii profunde care există între toate fiinţele umane. Deşi suntem foarte diferiţi, facem parte din aceeaşi familie. Toţi laolaltă suntem un întreg. Zidurile pe care le ridicăm între noi nu ne ajută să evoluăm, ba dimpotrivă. Numai apropiindu-ne unii de alţii vom trăi cu adevărat într-o lume mai bună. Am citit poveştile fetelor cu emoţie. Am dobândit mai multă încredere în mine. Ştiu că orice problemă poate fi rezolvată dacă există voinţă şi speranţă. Acum nu mai văd eşecul ca pe o tragedie, ci ca pe o oportunitate de dezvoltare. Ştiu că dacă altcineva a reuşit şi eu voi reuşi. Poveştile fetelor sunt impresionante. Maria, patinatoarea din Marea Britanie, care se trezeşte la 6 dimineaţa ca să se antreneze înainte de a merge la şcoală şi care pe gheaţă se simte „ca o prinţesă care zboară”. Abeyna, care face parte din tribul nomad afar, locuind într-unul dintre cele mai fierbinţi locuri de pe pământ, Regiunea Danakil din Etiopia, şi care îngrijeşte cămilele. Montannah, fata din Austin, Statele Unite ale Americii, care călătoreşte în căutarea munţilor înalţi. La 7 ani a escaladat Muntele Kilimanjaro şi a devenit cea mai tânără fată din lume, care a realizat această ascensiune. Astfel a cinstit memoria tatălui său, care a murit când era foarte mică. „Pe vârful muntelui m-am simţit mai aproape de cer, mai aproape de tata. I-am trimis sărutări, ca să ştie că sunt acolo”. Alessia, harpista din Paris, Franţa, care se bucură de sunetele liniştitoare ale instrumentului său, simţind „cum grijile ei dispar pe măsură ce cântă”. Neeharika, fata din Kathmandu, Nepal, care ajută copiii săraci cântând la vioară pe străzile oraşului, atunci când nu este la şcoală, pentru a strânge bani şi diverse obiecte pentru ei. Daisy, fata din Marea Britanie, care are ambele picioare amputate şi merge cu ajutorul unor proteze, fiind primul copil din lume care a reuşit să meargă, după multe exerciţii şi ambiţie.
Libertatea, fericirea, împăcarea cu sine şi educaţia sunt elemente fundamentale în viaţa fiecărei fiinţe umane. Educaţia este, însă, în opinia Mihaelei Noroc, şi o susţin din tot sufletul, cea mai mare putere a umanităţii. Capitolul dedicat acesteia m-a atins în mod special. Cu cât nivelul de educaţie este mai ridicat, cu atât viaţa se schimbă în bine. Cu cât este mai scăzut, cu atât existenţa este mai împovărătoare. Deşi suntem înconjuraţi de milioane de informaţii, foarte puţine dintre acestea ne ajută cu adevărat. Din acest motiv, cartea rămâne un instrument esenţial, indiferent de vârstă. „Eu cred că adevărata cunoaştere vine mai degrabă din cărţi, educaţie şi discuţii cu oameni pregătiţi. Cunoaşterea presupune interacţiune cu alţii. Internetul este şi el un instrument preţios pentru educaţie, atâta timp cât alegem sursele de încredere din multitudinea de informaţii prezente online. Aşadar, poate că ar trebui să ne gândim mai degrabă la calitate decât la cantitate”, spune Mihaela Noroc. Educaţia ajută pe oricine să facă diferenţa dintre bine şi rău, dintre adevăr şi minciună. Fatima, fata din Kurdistan, Irak, strămutată într-o tabără de refugiaţi din cauza războiului din ţara ei, şi-a găsit alinare în cărţi şi studiu. Pentru ea, să înveţe este „cea mai mare comoară pe care o poate avea cineva, o comoară pe care nimeni nu i-o poate lua”. Yuma, fata din Berlin, Germania, adoră să citească şi să cânte la pian, spre deosebire de sora ei, Lu, care vrea să alerge şi să se caţare în copaci.
„Lumea fetelor” este o carte-album minunată, care se citeşte cu plăcere, şi care ne îndeamnă să observăm frumuseţea şi poveştile oamenilor cu care interacţionăm. Poate că ar fi bine ca din când în când să ne luăm rucsacul în spate şi să pornim la pas prin lume pentru a o cunoaşte. În felul acesta, vom descoperi ceea ce ne uneşte şi ce ne face o mare familie. Şi dacă intenţionaţi să faceţi un cadou în perioada următoarea, cartea Mihaelei Noroc este perfectă.
Foto: Editura Humanitas