Cu toţii ne dorim să întâlnim în fiecare zi, fie la locul de muncă, fie atunci când avem de rezolvat probleme în diverse instituţii, oameni serioşi, prompţi, corecţi şi politicoşi. Numai că, din păcate, în ultimii ani numărul lor a început să scadă din ce în ce mai mult. Să fie acesta semnul că societatea românească este în declin şi că politeţea şi seriozitatea nu mai sunt la modă? Mi-ar plăcea să cred că nu. Stând şi privind la ceea ce se întâmplă în ţara noastră, mă gândesc că astăzi avem nevoie de o resetare, de o schimbare de perspectivă, de o întoarcere la valorile adevărate. România a traversat în aceşti 31 de ani de democraţie diverse perioade şi mai bune, şi mai rele, dar a uitat să pună accentul pe cele mai importante lucruri – educaţie, dezvoltare şi cultură – şi din această cauză societatea este bulversată şi pare să-şi fi pierdut busola.
Cred că seriozitatea, corectitudinea şi politeţea se învaţă acasă şi, apoi, la şcoală. Dacă de mici suntem învăţaţi să fim serioşi, corecţi şi politicoşi, este clar că atunci când vom fi majori ne vom comporta potrivit regulilor asimilate în anii copilăriei. Părinţii sunt cei care pun bazele a ceea ce vom fi la maturitate. Nimeni altcineva nu are putere mai mare decât ei. Şcoala vine să completeze, ideal vorbind, ceea ce dobândim acasă. În această ecuaţie nu ar trebui să excludem autoeducaţia, mai ales dacă ne interesează cine suntem şi ce vom deveni în viitor. Drept urmare, noi ne vom comporta frumos, dacă am avut persoanele potrivite în jurul nostru, care ne-au făcut să înţelegem că numai astfel vom putea creşte din toate punctele de vedere şi vom putea aduce bunătate prin felul nostru de a fi oamenilor cu care ne vom intersecta de-a lungul vieţii. Dacă nu am avut o asemenea şansă există posibilitatea ca noţiunile acestea nici să nu conteze pentru noi…
Din nefericire, tot timpul ne lovim de lipsa de politeţe şi de seriozitate. Suntem repeziţi de funcţionari plictisiţi atunci când avem o treabă la vreo instituţie publică, suntem trataţi cu indiferenţă sau cu superioritate de anumiţi angajaţi atunci când intrăm în vreun magazin, suntem puşi să aşteptăm la întâlnirea programată la ora 14.00 până la ora 15.00, pentru că suntem obişnuiţi să întârziem şi apoi ce contează o oră sau alta sau suntem ignoraţi atunci când trimitem vreun e-mail unei persoane pe care o admirăm şi nu ni se răspunde în niciun fel, deşi noi am fost de bună credinţă. Este adevărat că toţi avem zile mai proaste sau suntem presaţi de rezolvarea anumitor probleme urgente şi suntem recalcitranţi, dar asta nu înseamnă să fim tot timpul aşa. Mi se pare politicos ca atunci când intervine o chestiune de genul acesta să încercăm să ne abţinem şi să ne controlăm sau în cazul în care cineva aşteaptă un răspuns de la noi să spunem simplu că din anumite cauze, indiferent de natura acestora, nu putem oferi ceea ce ni se cere la acel moment, dar în viitorul apropiat vom face tot posibilul să rezolvăm chestiunea. Dacă trec săptămâni şi nu se întâmplă nimic, înseamnă că seriozitatea nu este punctul nostru forte, cât despre politeţe nici nu mai poate fi vorba…
Schimbarea despre care se tot vorbeşte vine de la noi, de la felul în care percepem lumea şi ne raportăm la ea. Cum ne comportăm acasă, la fel ne comportăm şi în societate. Dacă acasă suntem respectuoşi, corecţi, serioşi şi politicoşi, la fel suntem şi în lume. Mi-e greu să-mi imaginez că o persoană este acasă pâinea lui Dumnezeu şi în societate este zbirul zbirilor. Dedublarea nu există în acest caz. Oamenii nu pot juca teatru atât de bine şi pentru o perioadă atât de lungă, oricât de buni actori ar fi. Din acest motiv, cred că educaţia, bunele maniere şi cultura sunt esenţiale, dacă vrem să fim o societate cu adevărat matură şi sănătoasă. Mă întristez de fiecare dată când oameni de la care am avea ce învăţa preferă să stea în umbră şi să îi lase pe ceilalţi, care numai modele nu sunt, să iasă în faţă şi să ne prezinte propriile poveşti de… succes. Evident, schimbarea nu se poate produce de pe o zi pe alta. Este nevoie de timp şi de răbdare, dar ea se poate face. Dacă astăzi suntem amabili şi ne propunem să fim drăguţi, vom fi răsplătiţi pentru felul în care am procedat. Dacă suntem veşnic supăraţi şi puşi pe harţă, vom fi evitaţi şi nimeni nu va dori să mai aibă de-a face cu noi. Totul este, în final, o chestiune de alegere.