O incursiune captivantă în istoria celei mai mari invenţii a omenirii
Oamenilor le-a plăcut dintotdeauna să viziteze şi să descopere locuri noi. Chiar şi astăzi, când umanitatea traversează o perioadă foarte dificilă din toate punctele de vedere, apetitul pentru călătorie nu a dispărut. Fiecare dintre noi are nevoie de momente de relaxare şi de evadare din cotidian, iar voiajul este cea mai bună modalitate de a ne încărca bateriile după o perioadă lungă şi obositoare petrecută muncind. Chiar dacă nu putem străbate cu pasul toate oraşele din lume, lectura este cea care ne permite să vizităm mapamondul în lung şi în lat.
Cartea pe care v-o recomand azi este „Metropolis. O istorie a celei mai mari invenţii a omenirii”, scrisă de Ben Wilson şi publicată la Editura Trei. Volumul ne propune o incursiune în istoria oraşului de la origini şi până în prezent şi analizează felul în care acesta a schimbat viaţa oamenilor de pretutindeni. „Oraşele se bucură de succes, în mare parte pentru că oferă plăcere, emoţie, strălucire şi intrigă în aceeaşi măsură în care oferă putere, bani şi siguranţă. Timp de peste 6.000 de ani, după cum vom vedea, omenirea a experimentat neîncetat modalităţi de a trăi în vârtejul urban. Ne pricepem să trăim în oraşe, iar oraşele sunt creaţii pline de energie, capabile să reziste în faţa războaielor şi a calamităţilor. În acelaşi timp, nu ştim deloc să construim oraşe; am proiectat şi am edificat, în numele progresului, locuri care ne ţin prizonieri, mai degrabă decât să ne elibereze, care ne sărăcesc, mai degrabă decât să ne ridice moral şi spiritual. Multe tragedii inutile au fost provocate în urma strădaniei experţilor dornici să împlinească visul metropolei perfecte, ştiinţific proiectate. Sau, dacă vreţi, ca să nu fim chiar atât de radicali, proiectarea urbanistică dă naştere deseori unor medii igienizate, însă golite de energiile care oferă farmecul vieţii la oraş”, scrie Ben Wilson. De-a lungul mileniilor, oraşele au trecut prin transformări uriaşe, iar evoluţia acestora a influenţat existenţa locuitorilor şi continuă să o facă şi în zilele noastre, cu atât mai mult cu cât populaţia urbană a lumii creşte în fiecare zi cu aproape 200.000 de oameni. Se estimează că, până în 2050, două treimi dintre locuitorii planetei vor trăi în oraşe, iar până la sfârşitul secolului actual, oamenii vor deveni o specie urbanizată.
Fără îndoială, oraşele au fost mereu „laboratoarele omenirii”, „serele încălzite” ale istoriei, trecutul şi viitorul omenirii fiind strâns legate de aşezarea urbană, susţine Ben Wilson. Mai mult ca niciodată, metropolele importante ale lumii prosperă într-un ritm mai rapid decât ţările lor. „Economia globală înclină puternic spre câteva oraşe şi oraşe-regiuni: până în 2025, 440 de oraşe cu o populaţie totală de 600 de milioane de locuitori (adică 7% din populaţia lumii) vor da jumătate din produsul intern brut mondial. De unele singure, anumite oraşe din ţări cu creştere economică semnificativă, cum ar fi Sao Paolo, Lagos, Moscova şi Johannesburg, produc între o treime şi jumătate din avuţia naţională. În Lagos, oraş unde locuieşte 10% din populaţia Nigeriei, se desfăşoară 60% din activităţile industriale ale ţării; dacă şi-ar declara independenţa, devenind oraş-stat, ar deţine locul al cincilea în clasamentul celor mai bogate ţări din Africa. În China, 40% din întreaga producţie economică a ţării este generată de numai trei megaoraşe-regiuni – un fenomen recurent”, subliniază Ben Wilson.
Oraşele atrag angajaţi bine pregătiţi şi avuţie din localităţile şi regiunile mai puţin favorizate, domină cultura şi se caracterizează printr-o diversitate neegalată de alte locuri. În acelaşi timp, metropolele accentuează divizarea între oameni, ducând la ură. Acest lucru s-a putut vedea foarte bine în timpul pandemiei de Covid-19, care a cuprins întreaga planetă. „Când parizienii ori newyorkezii, de exemplu, au început să-şi părăsească metropola, în favoarea aparentei siguranţe a vieţii la ţară, deseori au fost întâmpinaţi cu ostilitate şi aspru dojeniţi, nu doar pentru că ar fi adus cu ei boli, ci şi pentru că şi-au abandonat concitadinii. Reacţia aceasta plină de antipatie era un memento despre antagonismul dintre oraş şi sat, care străbate istoria ca un fir roşu – metropolele sunt percepute ca aşezări ale celor privilegiaţi, dar şi ca surse de contaminare; ele sunt locuri care flutură promisiunea îmbogăţirii, dar de unde oamenii dau bir cu fugiţii la primul semn de primejdie”, remarcă Ben Wilson. Fenomenul nu este nou şi poate fi regăsit în întreaga istorie a omenirii. Molimele, pandemiile şi bolile au devastat zonele urbane încă de pe vremea primelor oraşe, dar asta nu i-a împiedicat pe oameni să se mute în „metropole-minune”, cum s-a întâmplat în Chicago, unde numărul locuitorilor a crescut de la 30.000, la începutul anilor 1850, la 112.000, la sfârşitul aceluiaşi deceniu, chiar dacă 6% din populaţia oraşului a murit de holeră în 1854.
Expansiunea urbană globală va continua şi în anii următorii, dar preţul plătit de către umanitate va fi unul foarte scump, în condiţiile în care urmările asupra biodiversităţii şi climei vor fi devastatoare. Datele indică faptul că, între 2000 şi 2030, suprafaţa ocupată de „jungla de asfalt” se va tripla, în timp ce oraşele îşi vor extinde suprafaţa totală cu cea echivalentă cu teritoriul Africii de Sud. „Mutăm munţi din loc ca să facem loc acestui dezmăţ epopeic al urbanizării. Da, e adevărat, la propriu: începând din 2012, peste 700 de culmi muntoase au fost rase fără milă şi remuşcare, în nord-vestul izolat al Chinei, iar grohotişul rezultat a fost împins la vale pentru a da naştere unui platou artificial, pe care se construieşte un oraş nou şi sclipitor de zgârie-nori, numit Noua Zonă Lanzhou – unul dintre punctele de oprire de-a lungul Noilor Drumuri ale Mătăsii”, menţionează Ben Wilson. Iar urmările acestui „dezmăţ urbanistic” încep să se vadă. Două treimi dintre marile metropole cu populaţie de peste 5 milioane de locuitori, printre care Hong Kong, New York, Shanghai, Jakarta şi Lagos, se află în pericol de inundaţie din cauza creşterii nivelului mărilor. În schimb, altele se coc încet pe măsură ce temperaturile cresc sau suferă de pe urma unor furtuni distrugătoare. Drept urmare, metropolele sunt cele care trebuie să fie în prim-planul eforturilor de atenuare a consecinţelor schimbărilor climatice, dacă vor să supravieţuiască şi în anii care vin.
Plimbarea prin metropolele lumii la care ne invită Ben Wilson este captivantă. Volumul de informații pe care îl oferă cartea este impresionant și necesită din partea cititorului mult timp, răbdare și deschidere. Călătoria începe în Uruk – primul oraș al omenirii, descris memorabil în Epopeea lui Ghilgameș – și se încheie în megaorașul Lagos. În revistă sunt trecute, mai apoi, rând pe rând, inovațiile pe care le-au adus umanității orașe faimoase precum Atena, Roma, Bagdad, Londra, Amsterdam, Paris, New York, Los Angeles sau Shanghai. Astăzi, omenirea se află din nou într-un moment de răscruce, mai ales că schimbările climatice sunt o realitate concretă care nu mai poate fi negată. „Temperaturile în creștere și furtunile imprevizibile deja schimbă orașele din mileniul actual. Se vede limpede că sunt mai verzi și că pun accent pe biodiversitate. Adepții mișcării New Urbanism au susținut în ultimele câteva decenii că trebuie să combatem extinderea pe orizontală dependentă de automobil, prin strădania de a face orașele și suburbiile mai compacte, favorabile mersului pe jos și cu bicicleta, şi diversificate economic. Chiar și mai recent, mișcarea ecologistă a ajuns să îmbrățișeze ideea orașului ca soluție de combatere a schimbărilor climatice, mai degrabă decât să perceapă orașul ca pe un dușman al naturii”, subliniază Ben Wilson. Deciziile luate de umanitate vor influența modul în care vor arăta orașele viitorului. Ben Wilson este optimist și crede că omenirea va găsi cele mai bune soluții pentru a supraviețui chiar și în condiții foarte grele, atunci când orașele vor deveni mai fierbinți și mai aspre, pentru că ingeniozitatea și inventivitatea umană își va spune cuvântul, așa cum s-a întâmplat tot timpul de-a lungul istoriei.