Pasiunea pentru oameni, locuri şi poveşti care inspiră au determinat-o pe jurnalista Dana Gonţ să creeze, să prezinte şi să realizeze timp de mai mulţi ani una dintre emisiunile unice din peisajul media din România: „Bonton”. Pentru o jumătate de oră, duminică de duminică, telespectatorii au putut viziona o emisiune altfel, în care valorile, bunul simţ, istoria, politeţea şi eleganţa au fost vedetele principale. Emisiunea s-a bucurat de mare succes pentru că a propus o alternativă la ceea ce exista pe piaţă în acel moment, dar şi pentru că oamenii aveau nevoie să vadă poveşti despre o Românie frumoasă, curată sufleteşte, cu principii, care îşi vede de treabă, dincolo de ceea ce li se oferea zilnic pe toate canalele de televiziune. Dana Gonţ lucrează în televiziune de la 16 ani şi spune că a avut norocul să facă „dintr-o pasiune o meserie”, iar ceea ce ştie astăzi a învăţat muncind, căutând şi întrebând. A debutat în televiziune în 1995, la postul local bucureştean TV Sigma. În 1998 a obţinut o bursă de specializare la Paris, la Centrul CIFAP, cel mai important centru de formare a profesioniştilor în audiovizual din Franţa. După aceea, a susţinut licenţa în jurnalism în România, a absolvit cursuri postuniversitare de relaţii publice şi a devenit trainer autorizat în 2007. Vreme de opt ani a realizat şi prezentat emisiunea muzicală „Fan X” pe postul B1TV, iar din martie 2012 a creat, prezentat şi realizat emisiunea „Bonton” pe postul Digi24. Astăzi, Dana Gonţ este activă mai ales în mediul online, pe blogul danagont.ro, şi pe social media.
– Mulţi dintre noi ne-am petrecut duminicile privind la televizor „Bonton”, o emisiune despre bune maniere, civilizaţie şi bun gust. Cum a apărut ideea acestei emisiuni şi ce v-a determinat să o propuneţi unei televiziuni, ştiind faptul că în ţara noastră audienţa se obţine cu producţii în care prostul gust face legea?
– Ideea emisiunii mi-a venit tocmai pentru că mă lovesc zi de zi de nepăsare și de o lipsă de conștientizare a faptului că nu suntem doar noi pe lume. Încă ne lipsește conștiința că trăim în societate, alături de alți oameni care trebuie respectați. Puțini, foarte puțini sunt cei care se gândesc la cel de lângă ei și de aici atât de multă agresivitate, atât de multă proastă-creștere, frustrare, zgomot.
– Ce credeţi că a schimbat această emisiune în mentalul colectiv pe parcursul celor şapte ani în care a fost difuzată?
– M-am întrebat și eu adesea ce am schimbat. Știu că am schimbat câteva destine sau cel puțin le-am influențat. Știu că am dat oamenilor speranța că se poate și altfel. Sunt convinsă că am schimbat o parte din peisajul media pentru o vreme, pentru că după „Bonton” au început și alte emisiuni să facă loc temelor pozitive sau educative. Dar cel mai sigur este că emisiunea pe care am realizat-o atâția ani m-a schimbat pe mine. Am crescut o dată cu proiectul acesta, profesional și personal, iar ceea ce am acumulat este un bagaj de experiențe și cunoștințe, foarte valoroase pentru mine.
– Există şansa să mai vedem o astfel de producţie pe micile ecrane în viitorul apropiat?
– Niciodată nu spun niciodată, dar uitându-mă în jur nu sunt foarte optimistă. Chiar dacă ironia sorții este că poate nicicând nu a fost mai multă nevoie de educație, ca în perioada acestei pandemii. Acum bunul-simț poate face diferența între o explozie de cazuri și o situație ținută sub control.
– România stă destul de rău în privinţa educaţiei şi a bunelor maniere, iar acest lucru îl vedem în fiecare zi pe stradă, la birou sau la supermarket. Suntem nervoşi, grăbiţi, puşi pe ceartă, gata să facem orice pentru a ne atinge scopurile, chiar dacă asta înseamnă să îndepărtăm pe cei care ne deranjează. Cine este responsabil pentru lipsa de educaţie de care ne ciocnim tot timpul? Familia, şcoala, media, reţelele sociale?
– Discuția e foarte complexă, poate fi o temă de doctorat, e greu de răspuns în câteva rânduri. Toți factorii menționați au o contribuție. Dar cred că fundamentală este lipsa modelelor. Noi toți învățăm de la cei de lângă noi, din familie, anturaj, mai ales când suntem copii. Și, din păcate, nu am mai avut exemple de bună purtare în jurul nostru, de generozitate, de eleganță. Nu prea a mai avut cine să ne învețe. În plus, e evident că aceasta nu e calea cea mai ușoară de reușită în societatea noastră. Când vezi că regulile și legile nu sunt pentru toți, că banii rezolvă aproape orice, că atunci când o iei pe scurtătură reușești mai rapid, te întrebi uneori de ce să te complici? În cazul meu e doar parțial o alegere să fiu un om politicos, de fapt, face parte din firea mea, din felul în care am fost crescută și ies greu și rar din această linie.
– Dacă să presupunem că la şcoală copiii ar fi avut până acum, în cei 30 de ani de libertate, o oră în care să li se explice ce înseamnă bunele maniere şi cât de importante sunt ele, credeţi că societatea noastră ar fi arătat altfel?
– Da, bineînțeles, și poate cursuri de bune maniere sună prețios, copiii nu trebuie pregătiți pentru Casa Regală. Dar a fi manierat înseamnă mai mult de atât, este un fel de a vedea lumea. Înseamnă să fii conștient că trăiești alături de alți oameni, să te gândești la ei, să înveți să te pui în locul lor, să știi lucruri de bază care te fac plăcut: să mulțumești, să spui te rog, să zâmbești, să nu plescăi la masă, să nu vorbești prea tare. Sunt cei 7 ani de acasă care înainte se învățau… acasă. Acum mai puțin.
– Paradoxal, în ţara noastră există o mulţime de oameni educaţi, cu bun simţ, manieraţi şi profesionişti, dar care rămân necunoscuţi publicului. De ce se întâmplă acest fenomen? Le este teamă să iasă în faţă pentru a nu fi confundaţi cu cei care sunt doar nişte forme fără fond?
– Nu cred că se întâmplă doar în țara noastră, din nou, sunt mai mulți factori în viziunea mea. Pe de o parte da, este izolarea oamenilor de bun-simț în care sincer încep să mă regăsesc și eu. Deși îmi amintesc că la începutul emisiunii „Bonton” când sunam oameni valoroși și îi invitam la emisiune, mă deranja foarte mult când spuneau «eu nu mai vreau să apar la televizor». Și argumentam cu patos că fiecare om de bun-simț și de valoare care refuză să apară, cedează locul prostului gust. Pentru că până la urma cineva trebuia să vorbească. Dar asta a fost doar la început, până am devenit destul de cunoscuți și de credibili. Revenind la întrebare, da, pe de o parte oamenii de la care am avea ce să învățăm nu mai vor să se amestece în marea de apariții, multe de prost gust. Dar pe de altă parte audiența mare, cea care aduce mulți bani, nu se face cu bun-simț și cultură. Iar televiziunile private sunt afaceri, nu au obligația, decât poate morală, să educe. Ele trebuie să producă bani ca să existe. E ca la piață, degeaba vinzi castraveți când toată lumea cere roșii.
– Dintre personalităţile pe care le-aţi întâlnit de-a lungul carierei şi cu care aţi avut ocazia să discutaţi, atât pe micul ecran, cât şi în spatele camerei de filmat, cine v-a impresionat cel mai mult?
– De la fiecare om cu care m-am întâlnit am învățat ceva, cred că e una dintre părțile frumoase ale meseriei. Îmi e greu să fac o ierarhie și ar fi nedrept să o fac, mai ales că unele întâlniri au fost emoționate, altele revelatoare, fiecare a avut rostul și farmecul ei.
– Dincolo de emisiunile de televiziune, de scrisul pe blog şi de participarea la evenimente, ce vă place să faceţi în timpul liber?
– Din păcate, timpul liber este de cele mai multe ori un lux. Cel mai mult îmi place să călătoresc, am învățat în ultimii ani să nu mai neglijez timpul cu cei dragi, cu familia, îmi place să citesc și să-mi răsfăț pisicile. Bucurii simple.
– La un moment dat, povesteaţi că v-aţi instituit un program de ascultare a propriei voci interioare, după ce aţi observat că oamenilor de astăzi le este „frică de sine” şi se ţin tot timpul ocupaţi pentru a nu rămâne „faţă în faţă cu ei”. Ne puteţi detalia puţin?
– N-aș zice că e un program, dar am grijă să am momentele mele de singurătate. Am grijă să mă forțez să las deoparte telefonul, e-mail-ul și pur și simplu să stau eu cu mine, fie în fața unui apus de soare, fie pe un petec de iarbă, fie pe canapeaua de acasă, dacă trebuie. Încerc să nu mă las permanent distrată sau distrasă de ceva pentru că eu cred că momentele de singurătate și de reflecție ne sunt absolut necesare.
– În ce proiecte sunteţi implicată acum şi când vă vom vedea din nou pe micile ecrane?
– Principala mea activitate acum este online pe blogul danagont.ro și pe social media. În rest sunt proiecte punctuale pe care le onorez și nu întotdeauna ce fac este vizibil. Nici înainte nu era, cea mai mare parte a muncii mele era în spatele camerei de luat vederi. De exemplu, am lucrat ca producător vara aceasta pentru o serie de reportaje cu oameni care au luat-o de la capăt în viață. Nu apar în acest proiect, dar l-am făcut cu același drag. Când voi reveni la un post de televiziune nu știu încă, e o perioadă tulbure în acest domeniu. Am avut câteva discuții, dar pandemia a adus alte priorități. Sper să fie loc și pentru altfel de povești, curând.