Dragostea pentru muzică, dar şi dorinţa de a face cunoscute orgile care există în Ţara Bârsei, l-au determinat pe braşoveanul Steffen Schlandt să iniţieze la începutul anilor 2000 o serie de evenimente culturale care să valorifice potenţialul uriaş al acestor instrumente muzicale. Aşa s-au născut festivalurile „Diletto musicale”, „Musica Coronensis” şi „Musica Barcensis”. Publicul s-a dovedit a fi extrem de receptiv şi a participat de fiecare dată la aceste evenimente, fiind interesat de combinaţia dintre turism, arhitectură, patrimoniu şi muzică. Practic a avut loc o schimbare de percepţie, iar acest lucru a fost benefic pentru toate părţile implicate. Steffen Schlandt a absolvit Liceul „Johannes Honterus” din Brașov, Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj, a studiat în Germania ca bursier D.A.A.D. (bursă acordată de Institutul German pentru Relații Externe) și al serviciului „Diakonisches Werk”, la Facultatea de Muzică din Trossingen, unde a aprofundat muzica bisericească, iar la Würzburg s-a specializat în dirijatul coral și de orchestră. Din anul 2004 este dirijorul corului „Bach” și organist la Biserica Neagră. Totodată, colaborează cu Facultatea de Muzică Brașov ca profesor asociat, predând disciplinele orgă, citire de partituri, muzică de cameră și clavecin. Artistul a iniţiat Festivalul de Muzică Sacră „Diletto musicale” din Prejmer și din anul 2004 coordonează și Festivalul „Musica Coronensis”, festival dedicat muzicii brașovene. În anul 2010 a fondat festivalul „Musica Barcensis”. Steffen Schlandt consideră că este foarte important să avem grijă de lucrurile materiale şi imateriale pe care le-am primit de la înaintaşi şi este de datoria noastră să le transmitem generaţiilor viitoare într-o stare cât mai bună, creând astfel o legătură foarte puternică între trecut şi viitor.
– Acum aproape două decenii aţi demarat o serie de festivaluri de muzică sacră („Diletto Musicale”, „Musica Coronensis” şi „Musica Barcensis”) al căror scop a fost acela de a valorifica patrimoniul istoric al bisericilor fortificate din diferite localităţi din judeţul Braşov şi de a restaura, graţie banilor strânşi în urma concertelor, orgile aflate în stare de degradare. Cum a fost primită această iniţiativă şi ce credeţi că s-a schimbat fundamental în percepţia publică vizavi de investiţia în cultură?
– Experienţa din această zonă durează din anul 1999 când am încercat să preiau un model pe care l-am admirat în Elveţia, să îl import în Ţara Bârsei şi să îl aplic la Prejmer. Aşa s-a născut Festivalul „Diletto Musicale”. Apoi, după 11 ediţii, în 2010, conceptul a fost extins şi în alte localităţi şi aşa a apărut „Musica Barcensis”. Dirijorul brașovean Horia Andreescu a avut meritul de a iniția un festival dedicat muzicii din Brașov. 2003 a fost anul de start pentru „Musica Coronensis”. În toate aceste cazuri vorbim despre o experienţă de parţial 20 de ani şi putem să enunţăm nişte concluzii. Eu cred că aceste festivaluri, cel puţin cele de vară, Prejmerul şi Musica Barcensis, au intrat în ceea ce noi numim tradiţie. Deja oamenii s-au obişnuit ca aceste lucruri să se întâmple, le aşteaptă şi le includ în programul cultural al verii. Aşa ar trebui să fie. Ar trebui să propunem nişte proiecte şi nişte structuri care să devină aşa de normale încât să nu le reinventăm în fiecare an. Avem în fiecare an alte formaţii, cu alt repertoriu, dar nu ar trebui să primeze senzaţionalul sau exclusivitatea, să avem o singură formaţie foarte cunoscută. Noi ne dorim să invităm publicul în fiecare vară să ia parte la aceste acţiuni culturale şi să includem mulţi muzicieni din zonă. Acest lucru mi-a fost foarte clar de la început: să putem să includem în programul nostru muzicienii care în timpul verii sunt mai liberi, sunt mulţi care sunt angajaţi ai Operei sau ai Filarmonicii Braşov, şi împreună cu formaţiile din alte oraşe şi din alte ţări să intrăm într-un contact. Eu cred că oamenii îşi doresc acest lucru. S-a văzut şi în acest an al pandemiei că au venit la concertele verii şi că şi-au dorit să fie împreună cu muzicienii pe aceeaşi scenă nu numai în spatele ecranelor sau al calculatoarelor.
– În cadrul acestor evenimente culturale aţi prezentat publicului lucrări necunoscute scrise de compozitori maghiari, germani şi români care au trăit în judeţul Braşov. De ce aţi ales să promovaţi aceşti artişti? Impactul asupra publicului a fost cel aşteptat de dvs. sau a fost mult mai mare?
– „Musica Coronensis” este un festival care doreşte să atragă în fiecare ediţie publicul deopotrivă cunoscător, dar şi publicul care nu cunoaşte aşa de bine istoria braşoveană, înspre partea aceea de istorie care completează multele demersuri, care se fac aşa cum este de exemplu cel al fotografiilor vechi. Există multe site-uri care valorifică Braşovul de acum 100 de ani sau de acum 50 de ani prin publicarea unor poze vechi pe partea de arhitectură, care se reflectă prin renovarea caselor frumoase şi care arată după aceea splendid. Şi pe plan cultural, muzical, acest lucru este posibil dacă preluăm lucrările artiştilor braşoveni de acum 100, 200, 300 sau chiar 400 de ani, şi le reinterpretăm, le însufleţim cu o viaţă nouă şi le facem accesibile publicului, care de cele mai multe ori le cunoaşte în primă audiţie. De ce ar trebui să îi promovăm? Fiindcă noi suntem braşoveni şi noi suntem o generaţie care a primit foarte mult de la înaintaşi şi trebuie să dăm şi mai departe, nu? Nu putem să ne rezumăm numai la ceea ce se întâmplă în acest moment, ci trebuie să ne vedem într-un şir lung al oamenilor care au trăit pe aceste meleaguri şi care ar trebui să preia tot ce este bun şi să dea mai departe, şi să fie practic o legătură, o punte, şi trebuie să îi promovăm fiindcă trebuie să îi cunoaştem. Impactul asupra publicului este just. Nu ar trebui să ne aşteptăm ca impactul acestei muzici să fie imens. Inclusiv la muzica mare, universală, clasică, avem un public mai puţin numeros decât la festivalurile de muzică electronică sau rock. Acest lucru este normal. Există un public de nişă pentru muzica clasică şi în cadrul acestuia avem partea noastră, care se ocupă de muzica regională braşoveană. Dar arhiva care în fiecare an se naşte este un bun prilej de a adăuga aceste lucrări în fonoteca noastră şi, în general, concertele pe care le-am făcut pentru sălile în care ne-am desfăşurat au fost pline. Deci, avem săli cu o capacitate de 40-50 de locuri, Casa Mureşenilor, până la 300 de locuri acolo unde îşi desfăşoară activitatea Filarmonica Braşov, respectiv Sala Patria, sau 600 de locuri la Biserica Neagră, asta în timpurile în care oamenii nu au fost obligaţi să stea la distanţă.
– De-a lungul anilor aţi propus oamenilor în lunile de vară o călătorie prin bisericile fortificate din judeţul Braşov, invitându-i să asculte muzică de orgă, vocal-instrumentală şi camerală, să se plimbe în fiecare săptămână într-o altă localitate unde există orgi şi să doneze pentru restaurarea acestora. Sunt spectatorii dispuşi, privind retrospectiv, să facă un astfel de efort? Putem discuta despre turism cultural la Braşov sau mai este nevoie şi de îndeplinirea altor condiţii pentru a ajunge aici?
– Spectatorii sunt mobili şi sunt dispuşi să facă un efort de a se deplasa fiindcă exact despre asta este şi vorba. Omul de astăzi doreşte să audă nişte poveşti în spatele muzicii. Nu vrea să vină să asculte doar muzica propriu-zisă, ci de multe ori vrea să cunoască ceva dincolo de partitură. «De ce s-a născut această lucrare? De ce avem unele părţi pe care dacă le explicăm mai bine, le înţelegem mai bine? De ce ar trebui să mergem într-un anumit loc, poate că există un fir roşu?». Şi această combinaţie a turismului, cu arhitectura, cu patrimoniul şi cu muzica, lucru care se întâmplă în cadrul Festivalului „Musica Barcensis”, cred că este un concept foarte bun şi interesant. Cei mai mulţi pleacă, într-adevăr, cu impresia că «O, aşa ceva încă nu am mai auzit» sau «Aici, în această biserică nu am mai fost». Eu cred că este foarte important să ne cunoaştem lucrurile care sunt cele mai apropiate de noi, din patrimoniul naţional, şi nu să căutăm doar dincolo de 2.000 de km senzaţionalul sau deosebitul. Găsim şi la noi foarte multe elemente valoroase.
– Câte orgi din Ţara Bârsei au fost restaurate integral până în prezent şi câte vor intra în acest proces în perioada următoare?
– În general, putem vorbi de faptul că în Ţara Bârsei toate instrumentele au fost repuse pe picioare sau restaurate integral. Au fost cazuri mai triste, cum a fost cel de la Rotbav în care s-a surpat şi a căzut turnul şi odată cu el s-a năruit şi orga, dar în alte cazuri, orgile s-au păstrat şi sunt aproape toate în funcţiune şi într-o stare foarte bună. Acesta este motivul pentru care am dorit să facem acest festival, să ajutăm omul să cunoască aceste instrumente. Nu avem nevoie în perioada următoare neapărat de alte instrumente. Există instrumente în alte locuri, cum ar fi la Săcele, care ar trebui să fie restaurate, sau chiar şi în Braşov se va restaura orga din Biserica Bartolomeu. Aşteptăm ca orga de la Biserica Catolică „Sf. Petru şi Pavel”, de pe str. Mureşenilor, să intre în anii următori într-o amplă restaurare. Acestea sunt gânduri de viitor, dar în general orgile din Ţara Bârsei, din bisericile evanghelice, sunt într-o stare foarte bună.
– Din 2012 sunteţi membru fondator şi preşedinte al Fundaţiei pentru Cultură şi Patrimoniu „Forum Arte”. Ce îşi propune să facă această organizaţie şi care sunt principalele sale proiecte?
– Fundaţia „Forum Arte” s-a înfiinţat în 2012. În ultimii ani am preluat organizarea festivalurilor „Musica Barcensis”, din 2014 „Musica Coronensis”, iar în alţi ani când mai era posibil acest lucru în Biserica Neagră am desfăşurat „Colindul Îngerilor”. Spun că a fost posibil din cauza faptului că încălzirea din Biserica Neagră s-a defectat în anul 2016 şi, din păcate, nu o putem încălzi, asta înseamnă că nu putem desfăşura acele concerte mari cu peste 200 de copii. Ce ne propunem în viitor? Ne propunem să devenim mai profesionişti în domeniile în care deja suntem activi, să atragem în jurul nostru o serie de voluntari, care s-au dovedit în anul 2020 foarte importanţi, voluntari care au venit din cadrul colegiilor Şaguna şi Honterus, şi să atragem şi alte persoane interesante ca şi membri în conducerea acestei organizaţii ca să putem desfăşura o activitate mai diversă în alte domenii. Am fost foarte activi în domeniul muzical şi educaţional. Ne dorim să facem şi proiecte care nu au legătură neapărat cu muzica, dar care au legătură cu patrimoniul şi cu educaţia.
– Atragerea şi implicarea tinerilor în programe educaţionale din sfera artelor reprezintă pentru noi „un scop nobil şi deosebit de motivant, având în vedere potenţialul oraşului”, aţi afirmat. Cât de receptivi au fost tinerii din acest punct de vedere şi care sunt rezultatele pe care le-aţi obţinut până acum?
– Tinerii sunt foarte receptivi. Am făcut deja o referire la voluntarii festivalului „Musica Barcensis”, la proiectul „Organ Night”, care s-a desfăşurat în acest an în cadrul parohiei evanghelice a Bisericii Negre. Ei sunt interesaţi deopotrivă de tehnică, dar dacă pot lega tehnica de muzică, de patrimoniu, de artă, văd că este o combinaţie foarte bună. Au fost activi pe mai multe planuri, de la organizarea scenelor, a scaunelor, a dezinfectării, a pregătirii publicului pentru intrarea în cele mai bune condiţii în spaţiul delimitat până la transmiterea audio-video a concertelor, operarea pe camere video, streaming, integrarea unor mici filme. Eu am foarte mare încredere că putem să mergem mai departe cu tinerii, iar ei trebuie atraşi prin modele, prin oameni care îi pot motiva, prin oameni care le sunt lor nişte persoane de referinţă şi cu care vor să se identifice. Şi împreună cu ei, cu energia lor, cu curiozitatea lor vom putea avea nişte rezultate foarte bune.
– Proveniţi dintr-o familie de muzicieni, tatăl dvs., Hans Eckart Schlandt, fiind timp de aproape 50 de ani cantor și organist al Bisericii Negre din Brașov. La ce vârstă aţi simţit că şi dvs. doriţi să urmaţi acelaşi drum? Ce aţi învăţat de la tatăl dvs. şi de la ce principii nu vă abateţi niciodată?
– Cu recunoştinţă pot să spun că am avut parte de o îndrumare muzicală foarte intensă şi severă, în sensul bun, din partea tatălui meu. De când eram mic, am fost luat la concerte, ca ascultător. A trebuit să stau acolo câteva ore şi să ascult. Bineînţeles că la o vârstă foarte fragedă, fascinaţia nu era atât de mare pe cât a devenit ulterior. În jurul clasei a XI-a-a XII-a mi-am dat seama că tot parcursul muzical pe care l-am avut o să mă ajute în viaţă şi o să-mi creeze şi foarte multe satisfacţii. Odată cu facultatea de la Cluj am reuşit să mă dezlipesc de casa părintească, un lucru foarte important şi necesar în dezvoltarea oricărui tânăr şi, apoi, să revin din nou acasă după studii şi să pot prelua această frumoasă funcţie, care înseamnă funcţia muzicală de la Biserica Neagră. De la tatăl meu am învăţat foarte mult ce înseamnă respectul, ce înseamnă dăruirea, ce înseamnă a-ţi urma ţelul fără să te abaţi de la drum, să ţii destul de înaltă ştacheta, să nu te laşi bătut, să nu capitulezi chiar dacă ar fi nişte obstacole în cale. Toate aceste lucruri le-am putut urmări la el şi mă raportez la ele în acelaşi fel. Aş dori să pot să duc cât mai departe din ceea ce a fost la Biserica Neagră, să pot să integrez şi idei noi şi să pot să fiu prin studenţii pe care îi am într-o permanentă conexiune şi cu generaţia tânără şi împreună cu ei să descopăr lucruri noi, eu să le arăt partea mea şi ei să-mi arate partea lor a raportării faţă de muzică, şi alături cu artiştii care vin, să avem o viaţă culturală foarte activă şi împlinită.
– Care au fost personalităţile care au jucat un rol important în formarea dvs. ca artist?
– Personalităţile care au jucat un rol important au provenit, în mare parte, din sfera muzicală. Bineînţeles că prima persoană a fost tatăl meu, care m-a îndrumat, apoi la Facultatea de Muzică de la Cluj a fost profesoara mea de orgă Ursula Philippi, iar în studiile pe care am avut şansa să le fac în Germania am avut, din fericire, pentru fiecare domeniu, profesori foarte buni de la care am învăţat şi cărora le datorez o bună parte din inspiraţia muzicală. Este vorba despre profesorul meu de orgă Christoph Bossert, dirijorul de cor Manfred Schreier sau Jörg Straube. Şi pentru fiecare domeniu în care a trebuit să dau un examen, fie că a fost dirijat orchestră sau dirijat cor, fie că a fost citire de partituri sau acompaniament, am avut norocul să am chiar nişte profesori valoroşi. De la fiecare am învăţat câte ceva. Deci, nu-mi pare rău de nicio cunoştinţă pe care am făcut-o pe acest plan.
– În 2020, lumea artistică din toată lumea trece printr-o perioadă dificilă, determinată de pandemia de coronavirus. Ce planuri aveaţi pentru acest an şi în ce măsură aţi reuşit să le realizaţi?
– 2020 a fost un an în care noi ne-am propus foarte multe. Deja anul 2019 se anunţa a fi anul premergător unui an foarte bun din punctul de vedere al numărului de turişti. Ne-am făcut nişte planuri de a creşte numărul turişti la Biserica Neagră. Agenţiile de turism, evoluţiile, toate indicau un an foarte bun. Am avut un calendar muzical foarte plin cu coruri din mai multe ţări, din America, Germania, Ungaria, Spania – Sagrada Familia din Barcelona. Concertele noastre de orgă, 35 la număr, erau deja programate. De asemenea, cele cu artiştii internaţionali. Pe urmă toate s-au schimbat pentru noi toţi. Din fericire, am reuşit să ducem un an muzical diferit, dar l-am dus. Am avut această serie care s-a numit „Organ Night”, concertele care s-au transmis via internet şi care s-au desfăşurat fizic în piaţa din faţa bisericii, în curtea Johannes Honterus. Prin acest festival am avut foarte oportunităţi. Toată lumea a trebuit să sară pe acest tren care se numeşte digitalizare, streaming, să ajungi la oameni, să-ţi creezi un public, să îi fidelizezi, să încerci să le oferi un conţinut de calitate. Toate aceste lucruri practic ne-au şi ajutat. Din punct de vedere al numărului de turişti, anul a fost foarte slab, cu o reducere a acestora de 75% până la sfârşitul anului. Şi din punct de vedere muzical, a fost mai sărac decât în alţi ani, dar am reuşit, totuşi, raportat şi la ce fac alţii, să ţinem o viaţă culturală activă şi se cade să le mulţumesc tuturor acelora care au participat şi au avut o contribuţie foarte mare, mai ales în zona voluntariatului.
– Dacă ar fi să daţi o definiţie muzicii şi a felului în care ea influenţează viaţa oamenilor, cum ar suna aceasta?
– Cum aş defini eu muzica? Atâtea vorbe importante şi adânci s-au spus despre acest lucru încât, cu siguranţă, nu aş găsi un citat potrivit. Eu găsesc, ca şi mulţi alţii, că muzica este un limbaj, care trece de toate frontierele. De cele mai multe ori limbajul muzical are darul de a ne apropia ca oameni, de a ne apropia între noi, şi de a ne apropia de Dumnezeu, ceea ce nu este puţin lucru, astfel încît fiecare zi petrecută cu muzica este o zi mai împlinită decât o zi fără muzică.