Mersul pe jos regulat ne ţine departe de boli, durere şi suferinţă
Mersul pe jos este una dintre cele mai mari bucurii pe care le am încă de pe vremea când eram un copil. Indiferent de anotimp, că este vară sau iarnă, că este frumos sau mohorât, îmi place să ies din casă şi să mă plimb. Întotdeauna am căutat pretexte pentru a pleca de acasă şi nu ştiu cum se face că şi situaţiile de viaţă mi-au fost favorabile. În familia mea a existat dintotdeauna maşină, dar aceasta nu a fost niciodată o prioritate pentru mine. Învăţatul pentru permis a fost un adevărat calvar şi tata a muncit mult pentru a mă convinge să învăţ pentru a-l obţine. Din punctul meu de vedere, maşina este un obiect care favorizează sedentarismul, comoditatea şi delăsarea. În schimb, mersul pe jos induce o stare de bine, care nu poate fi trecută cu vederea, şi îţi deschide mintea, determinându-te să te descoperi şi să descoperi lumea cu toate miracolele ei. Oricât am încerca să îi negăm beneficiile, mersul pe jos este sănătate curată şi un instrument vital fără de care nu am putea supravieţui.
O minunată pledoarie pentru mersul pe jos, pentru ieşirea din zona de confort, am găsit citind cartea „52 de stiluri pentru mersul pe jos”, scrisă de Annabel Streets, şi publicată la Editura Niculescu. Vă recomand cu mare drag acest volum pentru că ne îndeamnă să avem grijă de mintea şi sufletul nostru făcând un lucru atât de simplu şi de folositor pentru sănătatea noastră. Scriitoarea povesteşte că s-a decis să meargă pe jos după ce a constatat că viaţa sa de şofer s-a suprapus cu un loc de muncă la birou, iar ambele s-au suprapus cu schimbări „ciudate” ale corpului său, în sensul că acesta era „mai rotund, mai moale, mai dureros, mai rigid, mai încovoiat”, şi ale minţii sale, care era „anxioasă, neliniştită, nemulţumită”. Drept urmare, şi-a impus o regulă: să nu folosească maşina decât atunci când era absolut necesar. Numai că maşina devenea „irezistibil de atrăgătoare” atunci când vremea era urâtă, iar Annabel Streets a rezistat tentaţiei şi şi-a luat un căţel şi îmbrăcăminte adecvată şi a pornit la drum. Mai apoi, şi-a impus o a doua regulă, cauzată de durerile de spate epuizante, provocate de statul la birou, transformând cât mai multe activităţi sedentare în activităţi de mers pe jos. Deşi colegii i-au refuzat invitaţiile la plimbările pe jos, găsind aceleaşi scuze pe care le oferea ea însăşi mai demult, sănătatea şi starea sa mentală s-au îmbunătăţit considerabil.
Annabel Streets susţine că noi am condus „la propriu mersul pe jos afară din vieţile noastre”, iar realitatea îi dă dreptate. Chiar dacă avem magazinul, de unde putem cumpăra alimente şi plăti facturi la capătul străzii, noi preferăm să mergem cu maşina, pretextând că nu putem aduce în mâini câteva plase grele. Având maşina la dispoziţie, totul este mai simplu. Numai că din cauza sedentarismului sănătatea noastră are de suferit. Nu suntem pe deplin conştienţi de rolul şi importanţa pe care o are mişcarea în vieţile noastre poate şi pentru că suntem bombardaţi cu mii de informaţii despre cum să ne creştem confortul şi suntem convinşi că este bine să nu facem nimic şi să stăm tolăniţi pe canapea toată seara urmărind emisiuni stupide la televizor. Studiile demonstrează, însă, rolul benefic al mişcării. Mersul pe jos regulat ajută milioane de oameni să lupte împotriva diabetului, să se ferească de bolile cardiace şi de cancer, să scadă tensiunea arterială, să reducă masa corporală şi să facă faţă drepresiei şi anxietăţii. Mai mult, până la 8 milioane de decese anual s-ar evita dacă mersul pe jos ar fi practicat, iar 35 de afecţiuni cronice ar putea fi prevenite prin exerciţiu fizic. De exemplu, o plimbare de 12 minute modifică 522 de metaboliţi din sânge, moleculele care afectează bătăile inimii, respiraţia care are loc în plămâni şi neuronii din creier. Atunci când mergem, oxigenul ne influenţează activitatea organelor vitale, memoria, creativitatea, starea emoţională şi capacitatea de a gândi. În acelaşi timp, mersul pe jos îmbunătăţeşte starea de sănătate a generaţiilor viitoare, în sensul că femeile însărcinate produc în laptele matern un compus care reduce riscul de diabet, boli cardiace şi obezitate pe tot parcursul vieţii copiilor lor.
În niciun caz mersul pe jos nu este şi nu a fost niciodată „plictisitor”, iar monotonia mersului – aceeaşi rută, acelaşi moment al zilei, aceeaşi companie – nu este un argument plauzibil. Dacă ne dorim să fim sănătoşi, vom constata că există „sute de moduri pentru a merge pe jos şi sute de motive pentru a o face”, afirmă Annabel Streets. Trebuie să avem voinţă şi să fim foarte motivaţi. Mersul pe jos nu înseamnă „numărarea paşilor” sau „exerciţii fizice”. Înseamnă magia descoperirii locurilor, florei, faunei, istoriei, culturii şi arhitecturii. „Dar bucuria mersului pe jos este infinit mai mare decât numărarea paşilor. Gândeşte-te la asta ca la o modalitate de a descoperi oraşele, de a ne conecta cu natura, cu câinii din casele noastre, de a încuraja prieteniile, de a găsi credinţa şi libertatea, de a arăta cu degetul către poluarea traficului, de a ne educa simţul olfactiv, de satisfacere a dorinţei de a vedea lumina stelelor şi întunericul, de a ne ajuta să apreciem lumea uimitor de complicată şi de frumoasă în care trăim”, scrie Annabel Streets. Cele 52 de tipuri de mers pe jos propuse, care corespund celor 52 de săptămâni care alcătuiesc un an calendaristic, sunt o ocazie pentru cititor de a încerca un nou stil de mers pe jos, de cronometrare, condiţii meteorologice, rute şi amplasamente, care îi vor da posibilitatea de a descoperi de fiecare dată, la fiecare plimbare, ceva nou, neaşteptat şi revelator.
Dacă vrem să ne menţinem intacte mintea, corpul şi sufletul trebuie să fim activi şi să ieşim afară la plimbare. Annabel Streets subliniază că volumul său nu este altceva decât o „scrisoare de dragoste” pentru mersul pe jos şi ne îndeamnă să ne ridicăm, să ieşim din casă, să continuăm să mergem şi să ne bucurăm de bogăţia unei vieţi trăite în deplasare, care ne ţine departe de boli, durere şi suferinţă. „Plimbă-te pe răcoare”, „Mergi, zâmbeşte, salută, repetă”, „Fă o plimbare de douăsprezece minute”, „Fă o plimbare când bate vântul”, „Fă o plimbare pentru a simţi mirosul oraşului”, „Plimbă-te prin ploaie”, „Plimbă-te printre copaci”, „Fă o plimbare în tăcere”, „Urcă-te pe dealuri”, „Plimbă-te ca un pelerin”, „Fă o plimbare nocturnă”, „Plimbă-te printr-o pădure veşnic verde”, „Plimbă-te şi meditează” sunt doar câteva dintre invitaţiile propuse de autoarea cărţii „52 de stiluri pentru mersul pe jos”. Indiferent ce stil vă place, urmaţi sfatul acesteia: „Acum ridică-te, ieşi afară şi începe să te plimbi!”.