Multe lucruri le învățăm și le aplicăm în viața noastră de zi cu zi văzându-le la ceilalți. Exemplul viu contează mai mult decât ne imaginăm. Admirarea celorlalți este cea mai bună metodă de învățare și singura care determină o schimbare reală în existența noastră. Anumite atitudini și comportamente au o influență uriașă asupra noastră și ne fac să fim mai buni, mai maleabili, mai înțelepți. Fără îndoială, semenii noștri pot fi o sursă de inspirație atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ. De noi depinde în exclusivitate pentru ce optăm. Pentru bine sau pentru rău. Este adevărat că prostiile se învață cel mai repede și cu toții am trecut prin faza aceasta, dar aș vrea să ne oprim la ceea ce putem învăța bun pentru că impresia mea este, și s-ar putea să greșesc sau să mă înșel, că în societatea românească prinde mai bine răul, care nu scade pe măsura trecerii timpului, ci crește precum voinicul din poveste, se perfecționează, ajunge pe niște culmi amețitoare. Din păcate, faptele negative sunt mai tentante, mai spectaculoase, mai interesante…
Încă din fragedă pruncie învățăm „cățeluș cu părul creț/fură rața din coteț/el se jură că nu fură/ și l-am prins cu rața în gură” pentru ca mai apoi, la școală, în clasele mai mari, să trecem la nivelul următor cu „hoțul neprins este negustor cinstit”. Practic, tendința de a face un lucru incorect este inoculată încă din copilarie ceea ce are efecte mult mai târziu, iar acestea sunt mult mai profunde decât par la prima vedere. În fond, poezia aceasta este una inocentă, s-ar zice, și cum ar putea influența ea generațiile și felul acestora de a fi și comporta? Copiatul la lucrări sau examene și convingerea că nimeni nu va fi prins este una dintre consecințele acestor „învățături înțelepte”. Tot sistemul de supraveghere de la examene implementat în ultimii ani este doar o confirmare a faptului că în învățământul românesc s-a greșit enorm după 1989. Copiii trebuie să înțeleagă că la examene ei trebuie să știe, nu să copieze. A lua o notă pe necinstite este o formă de fraudă, de înșelătorie. Și așa se ajunge de la corupția mică din copilărie la marea corupție de la maturitate. Părerea mea este că în România încă de la școală „hoțul strigă hoții” și spun asta văzând felul în care se desfășoară examenele, care sunt un stres continuu pentru copii, părinți și profesori. Camere de supraveghere în clase, lucrări scanate, un efort uriaș menit să ne demonstreze că evaluarea este corectă. Un copil corect cu el însuși nu va copia niciodată, nici la lucrările de control, nici la examene, pe când unul incorect o va face indiferent de sistem și de consecințe pentru că lui așa i se pare normal, pornind de la exemplele din imediata lui apropiere, familie sau cunoscuți.
Familia, școala, comunitatea, spațiul public, toate joacă un rol în ceea ce suntem noi astăzi ca indivizi și ca societate. Exemplele pe care le vedem în imediata apropiere ne influențează felul de a fi, de a ne comporta și de a trăi. O familie în care se cultivă respectul, cinstea, bunele maniere, corectitudinea, va fi diferită de una pentru care aceste valori nu contează. Copiii proveniți din aceste medii vor fi la rândul lor foarte diferiți. Dacă acasă se vorbește frumos și respectuos, se spune „te rog ”, „mulțumesc”, copilul va face la fel atunci când va ieși în societate. Dacă acasă se vorbește urât, nu există respect, se trece pe lângă orice fel de regulă sau lege, copilul va proceda la fel când părăsește mediul familial. Iar a copia la o lucrare sau la un examen este floare la ureche pentru el pentru că așa a fost învățat. De pildă, eu nu fac multe lucruri într-un anumit fel pentru că nu aș mai fi eu. Cuvântul dat, respectul pentru ceilalți și munca acestora, lucrul binefăcut, ospitalitatea, cinstea, corectitudinea, toate acestea le-am învățat acasă și le-am aplicat în relațiile cu ceilalți. Le-am văzut la bunici și părinți și le-am preluat și eu. Exemplul pe care ei mi l-au dat mi-au influențat felul de a fi și de a mă comporta în lume. Eu sunt într-un anume fel pentru că familia din care provin așa m-a format. Plus de asta, de-a lungul anilor am trecut printr-un proces îndelungat de autoeducație. Știu că depinde numai de mine felul în care trăiesc. Din acest motiv, eu am respectat și respect principiul „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Dacă vreau să fiu respectată, trebuie să acord respect. Dacă vreau să fiu răsplătită pentru ceea ce fac, trebuie să îi răsplătesc și pe ceilalți. Dacă vreau ca munca mea să fie apreciată, trebuie ca și eu să apreciez munca celorlalți.
Cred că părinții trebuie să ofere un bun exemplu copiilor. Ei sunt primele persoane prin intermediul cărora copiii descoperă lumea. Felul lor de a fi și de a se comporta influențează fundamental modul de a trăi al copiilor. Dacă părinții cultivă relații armonioase cu cei apropiați, la fel vor proceda și copiii. Dacă se îngrijesc de sănătate și de starea lor de bine, la fel vor face și copiii. Dacă sunt corecți, își plătesc la timp taxele, impozitele, facturile lunare, sunt riguroși cu documentele, sunt organizați, au o proprietate în care domnește ordinea, nu sunt datori nimănui cu nimic, la fel vor proceda și copiii la maturitate. Puterea exemplului este enormă și aduce beneficii pe termen lung. Poate nu întâmplător Benjamin Franklin, unul dintre fondatorii Statelor Unite ale Americii, spunea: „Cel mai bun lucru pe care îl poți da dușmanului este iertarea, unui adversar, toleranța, unui prieten, inima, copilului un bun exemplu, unui tată respectul, mamei tale, o conduită de care să fie mândră, ție îți datorezi respectul, tuturor oamenilor, generozitatea”. Copiii sunt oglinda părinților și cei care duc mai departe moștenirea sufletească și materială a familiei. Respectul, iertarea, toleranța, prietenia, bunul simț, profesionalismul, conduita potrivită sunt valori care contează enorm în orice societate și determină evoluția sau involuția acesteia. Câtă vreme sunt ignorate și se trece cu ușurință peste ele, toată lumea are de suferit.
Aud tot mai des că în România nu se poate face nimic și că totul este compromis. Știu din proprie experiență cât de greu se construiește aici o carieră în mod corect, cât de greu poți pătrunde în orice fel de sistem din cauza corupției și a „relațiilor” , câte trebuie să înduri pentru a-ți urma visurile, cât trebuie să muncești pentru a-ți fi recunoscute meritele, dar sunt convinsă că nu este totul pierdut. Trebuie doar să avem voință și să ne dorim cu adevărat schimbarea, iar aceasta nu se poate face de sus în jos, ci de jos în sus. Schimbarea nu trebuie să fie doar un cuvânt frumos, din dicționar, pe care îl folosim în diverse situații, ci trebuie să fie dublată de fapte. Iar faptele trebuie să fie concrete și palpabile. Cinstea și corectitudinea pornesc din familie. Dacă tot mai multe familli le vor cultiva, societatea va trece printr-o transformare. Aceasta este singura soluție. Atâta timp cât lumea va vorbi de valori, dar nu le va respecta, societatea nu se va schimba. Din acest motiv, eu susțin că exemplul personal contează atât de mult. Puterea lui este uriașă și astfel societatea se va vindeca. În cele din urmă, ceea ce primim, dăruim lumii.