little girl touching poppy and holding hand of parent

Pledoarie pentru o viaţă simplă şi autentică

Valori precum prietenia, dragostea, onestitatea, integritatea şi morala trebuie redescoperite

„Haideţi să ne eliberăm de anxietate, de creditele imobiliare, de lăcomie, de hipermarketuri, de risipă! Haideţi să ne recuperăm libertăţile pierdute: nu suntem obligaţi să ne creăm o lume de obligaţii! Este absolut necesar să revenim cu picioarele pe pământ, dacă vrem să asigurăm un viitor demn de acest nume pentru copiii noştri şi dacă nu vrem să mai perseverăm în distrugerea planetei”

(Dominique Loreau)

Job, familie, copii, treburi casnice, facturi, obligaţii peste obligaţii. Totul pe repede înainte. Zi de zi. Săptămână de săptămână. An de an. Un carusel în care suntem prinşi şi din care nu mai ştim cum să ieşim. Deşi trăim în cea mai dezvoltată perioadă din istoria umanităţii din punct de vedere tehnologic suntem din ce în ce mai nefericiţi, niciun lucru nu ne aduce mulţumire, iar gradul de frustrare este mai mare ca oricând.

Scriitoarea Dominique Loreau, stabilită în Japonia de peste douăzeci de ani, ne propune să ne oprim puţin din acest vârtej ameţitor şi să reflectăm la viaţa pe care o ducem. În cartea „Timpul simplităţii”, publicată în condiţii grafice excelente la Editura Baroque Books & Arts, ne îndeamnă să regăsim bunul-simţ şi moderaţia în materie de alimentaţie şi sănătate, să renunţăm la ceea ce este facil, la excesul de confort şi de lux din căminul şi garderoba noastră, la prea multele posibilităţi ce ne sunt oferite în ceea ce priveşte consumul, dar mai ales să renunţăm în a face din bani prioritatea şi stăpânul vieţii noastre. Volumul său este, de fapt, o pledoarie pentru întoarcerea la viaţa simplă, la redescoperirea valorilor umane autentice precum prietenia, dragostea, onestitatea, integritatea şi morala.

Pentru a fi pe deplin mulţumiţi de viaţa noastră trebuie să fim, în primul rând, împăcaţi cu noi înşine. Lista personalităţilor din industria muzicii şi filmului care au cunoscut succesul şi celebritatea, care au obţinut tot ce şi-au dorit din punct de vedere material, dar care au sfârşit prin a se autodistruge, este foarte lungă, şi ne demonstrează cât de mult contează împăcarea cu sinele. Degeaba avem totul, dacă în adâncul sufletului suntem profund nemulţumiţi de viaţa noastră şi o percepem ca pe o închisoare. În schimb, dacă muncim cu drag indiferent de domeniul de activitate, şi nu alergăm după gloria confirmată social, putem dobândi sentimentul de pace sufletească şi de corectitudine a propriei existenţe. „Am învăţat despre muncă uitându-mă la tatăl meu, care trebăluia în grădina de legume. Niciodată un curs de metodologie nu a fost mai bine predat fără a recurge la vorbe. Aleile curate şi drepte, straturile de legume, plantele aromatice sădite unde trebuie şi florile aranjate unde le place lor. Acesta a fost modul prin care mi-a fost transmis ce înseamnă să ai drag de lucrul bine făcut…”. (Michel Onfray, Cosmos). O viaţă sobră, virtuoasă şi ordonată ne aduce fericirea. Simplul fapt de a dărui cuiva necunoscut pe care îl întâlnim pe stradă sau la magazin o atenţie contribuie la starea de bine. În Japonia, de exemplu, multe persoane vârstnice au în buzunar câte un cadou, fie o batistă frumos ambalată, fie o cutiuţă cu bomboane, pe care îl oferă atunci când se iveşte situaţia. Este un gest nobil şi delicat care arată grija pentru ceilalţi şi pe care ar trebui să îl transmitem şi generaţiilor actuale.

Dorinţa noastră de a face cât mai multe lucruri tot timpul nu este bună. Dimpotrivă. Suntem mereu puşi pe harţă şi nimic nu ne convine. Problema este că, în realitate, nu ştim cum să gestionăm timpul corect şi cu bun-simţ. Practic, nu mai ştim să „pierdem timpul”. Societatea ne impune să fim ocupaţi tot timpul, de dimineaţă şi până seara. În caz contrar, suntem catalogaţi ca fiind leneşi şi fără perspectivă. De fapt, am uitat să ducem o viaţă disciplinată. S-a demonstrat ştiinţific că o viaţă dezordonată afectează spiritul, în timp ce o viaţă ordonată îl hrăneşte şi îl eliberează. Menajul, plimbarea, invitarea vecinilor la o cafea la noi acasă, petrecerea unei zile fără tehnologie, sunt lucruri care ne dau o stare de împlinire şi nu reprezintă în niciun caz o pierdere de vreme. De pildă, după o plimbare prin natură ne simţim transformaţi, liniştiţi şi plini de energie. Atunci când sufletul ne este senin şi vesel, şi corpul are de câştigat. „… în timp ce se plimba agale, inspirând parfumul nopţii şi simţind pe limbă pişcăturile răcoroase ale vântului, şi-a dat seama că acea clipă îi ajungea ca să fie fericit şi că niciodată n-avea să aibă nevoie de mai mult”. (John Edward Williams, Stoner). Trebuie să ne permitem ca din când în când să ne găsim activităţi diferite de cele de la serviciu. În acest sens, Dominique Loreau povesteşte că unul dintre prietenii săi pleca în concediu în căutare de flori: le vâna pe marginea drumurilor, le fotografia şi apoi le căuta denumirile în enciclopedii. „Pentru mine, florile de câmp au devenit simbolul unui profund sentiment de uşurare, al unei minunate treziri la viaţă. A fost ca şi cum, în sfârşit, aş fi deschis ochii spre lume. Ca şi cum, până atunci, aş fi mers prin beznă, fără să-mi fi dat seama”. (George Gissing, The Private Papers of Henry Ryecroft). Angajaţii care lucrează în birouri au nevoie mai mult ca oricine altcineva de concreteţe pentru că altfel o iau razna deoarece nu văd niciodată rezultatele muncii lor, iar activităţile care presupun manualitate – pescuit, gătit, cusut – sunt perfecte pentru ei.

Zgomotul, agitaţia, viteza şi nervozitatea ne însoţesc în permanenţă, zi şi noapte, în oraşele mici şi în cele mari. Ritmul alert de viaţă din ultimii 50 de ani şi-a pus amprenta în mod vizibil pe felul nostru de a fi. Nu mai avem răbdare şi ne dorim ca totul să se rezolve rapid. Din acest motiv, din ce în ce mai multe persoane suferă de tulburări mentale şi nervoase pentru că au pierdut relaxarea şi seninătatea. Altădată, oamenii aveau timp să meargă la picnic, să se bucure de întâlnirea cu prietenii, de o masă bună şi de natură. Astăzi, nimic nu îi mai mulţumeşte cu adevărat, sunt tot pe fugă, şi au devenit insensibili şi incapabili să mai aprecieze micile plăceri. Dominique Loreau ne sfătuieşte să ne luăm viaţa în propriile mâini, să nu mai acceptăm totul pur şi simplu, să nu devenim copii ale celorlalţi aşa cum vor marile companii, să nu permitem reţelelor sociale să ne impună normele lor şi să ţinem un jurnal în care să ne notăm ideile şi intenţiile. Trebuie să avem încredere în noi înşine. Numai astfel vom fi liberi cu adevărat.