climate road landscape people

O lume tot mai violentă

Trebuie să aplanăm conflictele de orice fel şi să lăsăm generaţiilor viitoare o planetă liniştită şi armonioasă

Potrivit dicţionarului, violenţă înseamnă „lipsă de stăpânire în vorbe sau fapte”„faptul de a întrebuinţa forţa brutală”. Din păcate, trăim într-o lume din ce în ce mai violentă în condiţiile în care conflictele mari (războaiele între ţări) sau mici (certurile între membrii familiei sau ai societăţii) sunt tot mai frecvente şi nu dau semne că vor să încetinească. Din cauza problemelor oamenii sunt tot mai iritaţi. Orice cuvânt sau situaţie le provoacă o stare de nervozitate, iar de aici şi până la izbucnirea unui conflict nu mai este decât un pas. Nici trecerea anilor, nici dezvoltarea societăţii nu au produs mari schimbări în ceea ce priveşte încetarea conflictelor. Ba dimpotrivă. Cultura violenţei a fost şi este amplificată şi de industria media, care pune un accent covârşitor pe rău, pe conflict, pe faptul divers de duzină. A induce panică şi frică prin prezentarea ştirilor este un fapt comun, care nu mai miră pe nimeni. Din acest motiv, a te deconecta o perioadă mai lungă sau mai scurtă de la fluxul informaţional este cea mai bună soluţie pentru sănătate. Citiţi cartea „Arta de a trăi fără ştiri”, scrisă de Rolf Dobelli, autorul volumelor „Arta de a gândi limpede” şi „Arta de a trăi bine”, şi vă veţi convinge de efectele benefice ale renunţării la ştiri, drogul care ni se strecoară în minte şi pune stăpânire pe tot ce înseamnă viaţă.

Pentru a trăi într-o lume mai bună, aşa cum ne dorim, fiecare trebuie să facem o schimbare. Lumea nu se poate schimba pur şi simplu dintr-o pocnitură de degete. Este nevoie de un efort susţinut, făcut de fiecare membru al societăţii. Dacă acasă eşti înconjurat de violenţă, vei fi un factor de violenţă, mai ales dacă nu ai capacitatea de a te lupta cu impulsurile. Dacă provii dintr-o familie în care violenţa a fost un fapt banal, la ordinea zilei, la fel vei proceda şi tu pentru că aşa ţi se pare normal. Traumele nevindecate din copilărie sau cele transgeneraţionale sunt transmise mai departe. Violenţa nu aduce lucruri bune. Din contră. Pe termen lung, consecinţele sunt însemnate şi marchează fiecare generaţie. Atunci când vedem sau auzim ştiri despre conducători ai lumii care pornesc războaie şi incită la violenţă ar trebui să îi compătimim şi să le  cercetăm în profunzime istoria personală şi cea a familiei pentru a găsi factorul declanşator al deciziei de azi. Cu siguranţă, a existat un eveniment traumatizant care a marcat viaţa acelor oameni, iar hotărârile lor nu sunt decât o răzbunare pentru ceea ce au suferit în trecut. Suferinţa altor persoane le provoacă mulţumire, plăcere şi bucurie. Este nevoie de multă terapie pentru a le vindeca sufletul traumatizat.

Având în vedere valul de violenţă existent pe toate meridianele Globului, pare că lumea nu a evoluat deloc. Atâta timp cât ea îşi face în continuare dreptate cu pumnul, cu arma sau prin alte mijloace contodente nu se poate spune că există o evoluţie, ci o involuţie. În zorii apariţiei umanităţii, la fel procedau şi primii oameni. Aşa îşi procurau hrana şi un loc unde să doarmă. Cu ajutorul pumnului. Astăzi avem alte pretenţii. Suntem în apogeul civilizaţiei şi tot la forţă apelăm pentru a obţine ceea ce vrem. Deci, în ce fel am evoluat? Ni se strânge inima de fiecare dată când citim despre conflictele din lume, dar în realitate nu facem nimic pentru a stopa răul. Violenţa poate fi curmată numai dacă vom refuza să ne uităm la filme violente, la emisiuni de televiziune care promovează răul, şi dacă vom condamna toate faptele reprobabile făcute de semenii noştri. Trebuie pornit de undeva. Nu putem lăsa ca lucrurile să se petreacă în virtutea inerţiei şi noi să stăm şi să privim de pe margine. Este de datoria noastră morală să facem ceva. Să ne folosim de mijloacele pe care le avem la îndemână pentru a schimba lumea. Generaţiile viitoare trebuie să se bucure de o planetă liniştită şi armonioasă în care nu există conflicte majore şi echilibrul este o realitate palpabilă. Nimic nu este irealizabil dacă ne propunem cu adevărat şi suntem conştienţi de misiunea noastră. Trebuie să învăţăm din greşelile trecutului şi să nu le mai repetăm la nesfârşit.

Când a început războiul dintre Rusia şi Ucraina nu mă gândeam că acesta va dura atât de mult şi că ne va oferi surprize în fiecare zi. În textul pe care l-am scris la începutul anului, „Despre război şi efemeritatea clipei”, subliniam că supravieţuirea umanităţii va depinde de deciziile înţelepte pe care le va lua în perioada următoare. Din păcate, conflictul dintre cele două ţări nu s-a încheiat încă. Violenţele escaladează clipă de clipă şi nimeni nu ştie cum, dar mai ales când se va termina totul. Lăcomia preşedintelui Putin nu cunoaşte limite, iar dorinţa sa de a stăpâni lumea este halucinantă. În aceste luni, multe familii din Ucraina au fost distruse de război şi dezrădăcinate, copiii şi-au pierdut părinţii, fraţii şi bunicii, localităţi întregi au fost bombardate. Tabloul distrugerilor este sfâşietor. În fiecare casă există o pierdere. Nimeni nu va mai putea reconstitui ceea ce a fost odată. Te simţi mic şi neputincios în acest peisaj dezolant, de sfârşit de lume. Începi să percepi într-o cu totul altă lumină afirmaţia persoanelor care refuză să aibă copii, argumentând că nu vor să îi vadă crescând într-o lume atât de violentă şi în care nu ştii ce va aduce ziua de mâine. De pe urma acestor conflicte, toată lumea are de pierdut. Indiferent de continent, de ţară, de rasă, de statut profesional sau social, toţi oamenii sunt marcaţi de evenimentele petrecute pentru că fiecare sunt o parte din acest întreg care se numeşte umanitate.

Cred că educaţia şi cultivarea respectului pentru ceilalţi pot face minuni în ceea ce priveşte stoparea violenţelor de orice fel. Copiii trebuie educaţi de mici să evite conflictele, să respecte opiniile celorlalţi şi să nu răspundă la violenţă cu violenţă. Atunci când vor creşte mari vor şti să gestioneze situaţiile tensionate şi toată lumea va avea de câştigat. Atunci când vine vorba de conflicte şi de violenţă, mintea mea fuge mereu la melodia „Beat It”, interpretată magistral de Michael Jackson şi la mesajul piesei, aşa cum este explicat în autobiografia „Moonwalk”„Textul melodiei «Beat It» exprimă ceea ce aş face eu dacă aş fi într-o situaţie dificilă. Mesajul său – detestarea violenţei – este pentru mine o profesiune de credinţă. Le spune copiilor să fie inteligenţi şi să evite încurcăturile. Nu vreau să zic că trebuie să întorci şi celălalt obraz atunci când te pocneşte cineva, dar, dacă eşti la strâmtoare şi n-ai de ales, încearcă să te retragi înainte ca violenţa să izbucnească. Dacă te baţi şi eşti ucis, n-ai de câştigat nimic; dimpotrivă, ai pierdut totul. Tu eşti învinsul, iar cei care te iubesc sunt şi ei la fel”. Evitând conflictele avem numai de câştigat şi noi, şi ceilalţi. Înainte de a ridica mâna sau vocea la cineva să ne gândim la câte avem de pierdut dacă suntem puşi pe harţă. Răul ne stoarce de energie şi ne dă o stare proastă, iar noi vrem să ne simţim bine…

Dacă ne dorim să privim în continuare cerul albastru de deasupra noastră poate că ar trebui să facem un exerciţiu de voinţă şi să aplanăm conflictele de orice fel, de acasă, de la serviciu sau din societate. Dacă războaiele vor continua în lunile şi anii care vin, urmaşii noştri nu vor mai avea posibilitatea să se bucure de lucruri simple ca o masă luată cu familia duminica la prânz, o plimbare prin pădure cu nepoţii sau privitul cerului înstelat într-o noapte de vară. Şi nu vor putea face toate astea pentru că pământul a fost distrus şi nu se mai văd decât ruinele civilizaţiei de odinioară pentru că orgoliul nemăsurat al oamenilor şi egoismul lor a prefăcut totul în praf şi pulbere. Un tablou apocaliptic. Acolo vom ajunge dacă nu vom înceta conflictele şi nu vom transforma răul în bine…