Felul în care oamenii văd reuşita în viaţă necesită o schimbare
În zilele noastre, succesul se măsoară în numărul de like-uri de pe Facebook şi în milioanele de vizualizări de pe Youtube, dar şi în prezentarea unei imagini perfecte a propriei persoane. Dacă ai absolvit anumite şcoli de prestigiu, dacă ai urmat specializări în ţară şi străinătate, dacă ai un CV impresionant, dacă ai un loc de muncă foarte bine plătit şi o familie frumoasă, te poţi considera „împlinit” pentru că îndeplineşti toate condiţiile cerute de societate pentru a fi considerat un om de succes. Dar oare acesta să fie adevăratul succes? Şi atunci de ce sunt atât de mulţi oameni nefericiţi? De ce depresia şi anxietatea câştigă tot mai mult teren?
Presiunea de a fi în „rândul lumii” este atât de mare încât oamenii sunt dispuşi să facă, din păcate, multe compromisuri pentru a fi acceptaţi în societate şi a dobândi fericirea, potrivit modelelor intens mediatizate în spaţiul public. Numai că această „fericire” vine şi cu nişte costuri foarte ridicate. A face un liceu sau o facultate cu care nu ai nicio tangenţă, nu este o idee bună absolut deloc. A urma un curs de specializare doar pentru că dă bine în CV şi te ajută să avansezi în carieră, nu este o soluţie potrivită. A merge zi de zi la muncă şi a practica o meserie care nu-ţi face nicio plăcere, este o corvoadă greu de dus, chiar dacă din punct de vedere financiar este mulţumitoare. A-ţi întemeia o familie doar pentru că aşa spune lumea şi a constata că tu nu ai nicio legătură cu persoana respectivă, este o povară greu de îndurat. Toate acestea sunt surse de nefericire şi ele se decontează în timp. Scadenţa vine mai devreme sau mai târziu, iar consecinţele alegerilor greşite trebuie asumate. Câţi oameni nefericiţi, blazaţi, obosiţi şi plictisiţi nu întâlnim în fiecare zi şi ne întrebăm oare de ce se întâmplă asta, în condiţiile în care au totul şi poate mai mult decât atât? Răspunsul este simplu de dat dacă ne uităm în trecutul lor şi analizăm istoricul deciziilor acestora.
Eu privesc puţin diferit succesul şi cred că el are legătură mai mult decât orice cu felul în care reuşim să ne găsim propriul drum în viaţă, să ne urmăm visele, să muncim într-un domeniu care ne place, să ne găsim echilibrul şi să trăim în armonie cu noi înşine şi cu cei din jur. Ceea ce uităm adeseori este faptul că noi suntem nişte fiinţe unice şi speciale, iar această unicitate trebuie pusă în valoare. Mă întristez de fiecare dată când văd cum oamenii dau cu piciorul în această calitate şi îşi doresc cu ardoare să fie la fel ca ceilalţi semeni ai lor. Fiecare om posedă calităţi deosebite, care îl diferenţiază de ceilalţi membri ai societăţii, iar acestea trebuie scoase la lumină şi valorificate. Atunci când un om este în armonie cu sine şi cu ceilalţi, lucrul acesta se simte imediat. Este înconjurat de o aură de linişte, de armonie, de bucurie. Este calm, înţelept, atent şi plin de înţelegere. Nu este nervos, agitat şi deţinătorul adevărului absolut. Îţi face plăcere să discuţi cu el şi să îi asculţi opiniile. În schimb, un om aflat în dizarmonie cu sine însuşi este tot timpul zbuciumat, grăbit, critic cu toată lumea şi incapabil să înţeleagă punctele celorlalţi de vedere. Îţi creează un disconfort de fiecare dată când îl întâlneşti pentru că nu poţi stabili o punte de comunicare cu el. El este omul de „succes”, care a bifat toate punctele cerute de societate, dar mai puţin pe cele legate de linişte şi echilibru sufletesc…
În ultimul an şi jumătate, am pledat aici, dar şi pe pagina de Facebook „În luminile rampei”, pentru cunoaştere, educaţie, ştiinţă şi înţelegere, pentru armonie şi echilibru sufletesc, pentru că eu sunt de părere că acestea sunt cele mai importante valori pe care le putem dobândi în viaţă. În opinia mea, succesul nu are legătură cu premiile, cu titlurile, cu recunoaşterea artificială a societăţii, ci cu găsirea armoniei şi echilibrului sufletesc. Putem obţine toate distincţiile din univers, putem poseda toate titlurile academice din lume, putem avea toţi banii de pe Pământ, dacă nu suntem fericiţi în adâncul sufletului toate sunt în zadar. Dacă suntem bine noi cu noi, ne ascultăm sufletul, ne străduim în fiecare zi să facem lucrurile cât mai bine, îi ajutăm pe cei din jurul nostru atât cât putem, suntem mulţumiţi de rezultatul muncii noastre, înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Ne cunoaştem suficient de bine, ştim ce vrem şi contribuim în felul nostru la schimbarea lumii. Schimbarea lumii porneşte de la noi şi nu de la altcineva. Noi şi numai noi putem schimba lumea. Dacă am înţelege că noi suntem cei care avem cel mai însemnat rol în schimbare, lumea ar arăta altfel. Trebuie să conştientizăm că nimeni nu va aduce schimbarea pe Terra, numai noi o putem face.
Omenirea se află astăzi la apogeul dezvoltării sale şi are nevoie de înţelepciune mai mult ca oricând în istoria sa. Ştiinţa şi tehnologia au avansat enorm, iar felul în care oamenii se raportează la ei înşişi necesită o schimbare. Ei nu mai pot acţiona ca acum 50 sau 100 de ani. Ei nu mai pot fi ca atunci pentru că vremurile s-au schimbat şi rezistenţa la schimbare nu îşi mai are locul. Flexibilitatea în gândire şi buna cunoaştere de sine vor deveni în viitor principalele calităţi pe care se va miza. O umanitate în armonie cu ea însăşi va realiza lucruri extraordinare din toate punctele de vedere. În schimb, o umanitate în război cu ea însăşi va distruge tot ce a înfăptuit bun până acum. Mi-ar plăcea ca peste câţiva ani modelul predominant în societate să fie al omului în armonie şi echilibru cu el însuşi, iar cel existent azi să fie doar o amintire îndepărtată…