Lectura este esenţială pentru dezvoltarea armonioasă a societăţii şi trebuie încurajată prin toate metodele posibile
Editura Nemira a lansat, recent, o petiţie online, în cadrul proiectului Bookvertising, prin care dorește să convingă Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) că lectura trebuie încurajată. Petiţia propune ca televiziunile să difuzeze următorul mesaj de interes public: „Pentru o dezvoltare armonioasă, citiți cel puțin o carte pe lună!”. Statisticile arată că 93,5% dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an, piața de carte din România este una dintre cele mai mici din UE, iar cititul este rareori încurajat. Printre beneficiile cititului se numără: îmbogățirea vocabularului și a memoriei, dezvoltarea gândirii critice și a imaginației, reducerea stresului, dezvoltarea emoțională și mentală, îmbunătățirea concentrării. „O dezvoltare armonioasă este la fel de importantă ca toate celelalte mesaje existente deja în spațiul public, iar lectura este esențială pentru această dezvoltare. Editura Nemira consideră că este important să existe un îndemn constant la citit, iar un mesaj de interes public este cu adevărat necesar”, subliniază Editura Nemira. „Bookvertising” este un proiect care susține literatura română contemporană, plasând în reclamele brandurilor cărți scrise de autori români, oferindu-le astfel mai multă expunere și vizibilitate. Iniţativa propusă de Editura Nemira este una cu adevărat lăudabilă şi mi-aş dori să o văd cât mai repede concretizată pentru că toată lumea va avea de câştigat dacă un astfel de mesaj va fi difuzat pe parcursul fiecărei zile de televiziunile din ţara noastră.
În opinia mea, cititul trebuie cultivat de mai mulţi actori ai societăţii, iar aceştia sunt familia, şcoala şi spaţiul public. Fiecare dintre ei joacă un rol important şi sunt interconectaţi. Eu am prins drag de citit pentru că acasă existau cărţi, părinţii mi-au încurajat pasiunea pentru ele, iar profesorii au ştiut cum să-mi menţină curiozitatea şi interesul. Mai apoi, au existat mentori, acei oameni pe care i-am întâlnit de-a lungul vieţii în diverse contexte şi de la care am învăţat cât de mult contează să citeşti, să te documentezi şi să ştii în fiecare zi mai mult pentru a înţelege lumea şi pentru a lua deciziile cele mai potrivite în viaţă. Îi sunt profund recunoscătoare profesoarei mele de limba şi de literatura română din şcoala generală pentru felul în care a procedat. Dânsa nu ne-a dictat comentarii, cum făceau majoritatea dascălilor, ci ne-a pus să citim, să înţelegem opera, să identificăm acţiunea şi personajele, să construim noi înşine un text logic şi coerent. Învăţătura a dobândit o cu totul altă relevanţă. Nu am învăţat comentarii pe de rost (eu, de altfel, nu am putut face asta niciodată la nicio materie!), ci am gândit fiecare cuvânt şi fiecare frază. Asta m-a ajutat mai târziu, când a trebuit să ţin o rubrică de critică literară în ziar şi trebuia să citesc, să înţeleg şi să ofer un text inteligibil. Dacă nu există această bază a cititului cu creionul şi foaia de hârtie alături, a muncii pe text, nimic nu se poate realiza.
Deşi în România s-a instituit Ziua Naţională a Lecturii în 15 februarie, zi în care se citeşte timp de câteva ore, între 11.00 şi 14.00, şi se organizează diverse acţiuni tematice, eu cred că lucrul aceasta nu rezolvă în esenţă problema. Nu citeşti doar o zi pe an şi restul anului nu mai deschizi nicio carte. Citeşti în fiecare zi sau măcar atunci când programul îţi permite, în cazul persoanelor foarte ocupate. Cititul trebuie încurajat tot timpul, fie prin lecturi publice la care să participe scriitori cu notorietate (contează foarte mult să întâlneşti autorii în carne şi oase, să vezi că ei există şi îţi răspund la întrebări, sunt prietenoşi şi deschişi), fie prin cluburi de lectură existente în toate oraşele, fie prin concursuri la radio şi TV în care premiile oferite să fie cărţi, dar mai ales prin exemplul personal din familie. Dacă părinţii citesc şi copiii vor face acelaşi lucru. Jacqueline Kennedy spunea că există foarte puţine moduri prin care poţi expansiona lumea copiilor, iar unul dintre acestea este cultivarea dragostei pentru cărţi, în timp ce Marcel Proust considera că nu există zile mai fericite în copilărie, decât acelea petrecute citind o carte extraordinară. La rândul său, Carl Sagan susţine că adulţii care citesc copiilor fac cel mai mare bine societăţii. Părinţii şi profesorii sunt direct răspunzători de cultivarea dragostei pentru citit. Din punctul meu de vedere, examenele la limba şi literatura română ar trebui să reflecteze tocmai anii de lectură, de lucrat pe text şi de înţeles operele literare. Sinonimele şi antonimele sunt importante, dar nu într-atât. Copiii nu iubesc literatura pentru că nu este o materie atractivă. Dacă profesorul nu are har şi viziune, nu ştie să stârnească apetitul pentru citit şi curiozitatea pentru ceea ce scrie în cărţi, copiii nu vor iubi sub nicio formă literatura, iar viaţa lor interioară va fi foarte săracă.
Oraşele mai mari sau mai mici din ţara noastră se află în plină dezvoltare. Se construieşte foarte mult şi rapid. Din locuinţele moderne, ultraperformante, cu aparatură de ultimă generaţie ale românilor au dispărut, însă, bibliotecile. Casele au living-uri şi dressing-uri imense, piscine, garaje pentru maşini (tot mai multe), dar nu mai au bliblioteci. Cine mai are timp să stea cu o carte în mână în timpurile acestea? Alte treburi sunt mai importante. Din punctul meu de vedere, o casă unde nu există măcar câteva cărţi nu are viaţă, indiferent cât de luxoasă ar fi. Cărţile îi conferă suflet şi personalitate. Cicero zicea că o cameră fără cărți e ca un corp fără suflet, iar Heinrich Mann afirma că o casă fără cărți e ca o cameră fără ferestre. Poate că ar fi bine să medităm la aceste ziceri, atunci când decidem să nu cumpărăm cărţi şi să ne îmbogăţim la modul cel mai real viaţa. Mai trist este faptul că în foarte multe oraşe din România nu există nici librării, nici biblioteci. De fiecare dată când întreb dacă într-o localitate există librărie sau bibliotecă şi mi se răspunde că nu, am o strângere imensă de inimă, pentru că îmi dau seama că oamenii de acolo sunt lipsiţi de dreptul de a citi, de a se informa, de a învăţa. Un drept fundamental. Desfiinţarea acestor aşezăminte a fost cea mai mare greşeală înfăptuită după 1989 şi consecinţele abia acum le simţim. Construirea de librării şi biblioteci nu a fost niciodată o prioritate naţională. Ratele ridicate de analfabetism funcțional nu ar trebui să ne mire pentru că ele nu sunt decât rezultatul lucrurilor pe care nu le-am făcut temeinic de-a lungul timpului. Cauză şi efect. Foarte simplu. Un studiu realizat de realizat în 2022 de Platforma Digitală pentru Îmbunătăţirea Performanţelor Şcolare (BRIO) arată că 42% dintre elevii din România nu pot interpreta o informație și nu pot avea propriile idei. Cifra vine să confirme rezultatele slabe obţinute de elevii români la testele PISA în ultimii ani.
Mi-am dorit întotdeauna să văd la TV reclame la cărţi, aşa cum există pentru celelalte tipuri de produse, dar nu s-a întâmplat. De multe ori m-am întrebat de ce editurile nu cumpără spaţiu în cotidiane pentru a promova cărţile pe care le scot de sub tipar sau autorii care au publicat un titlu important, mai ales că ziarele au renunţat demult la paginile de cultură pe principiul că românii sunt, oricum, foarte citiţi şi cultivaţi şi nu mai au nevoie să afle noutăţile culturale. O astfel de investiţie ar fi fost profitabilă atât pentru edituri, cât şi pentru public. Ar fi deschis apetitul pentru citit şi ar fi propus o alternativă la tot ceea ce există pe piaţă. Este adevărat că, într-o anumită perioadă, ziarele au apărut însoţite de cărţi, dar miracolul nu a durat foarte mult. Dacă fiecare va face un efort, schimbarea va apărea. În aceşti doi ani de pandemie, am constatat pe propria piele cât de mult contează să fim informaţi, să distingem binele de rău şi să facem alegerile potrivite pentru viaţa noastră. Nu cantitatea cărţilor citite contează, unele persoane se laudă pe reţelele sociale că au citit sute şi mii de titluri!, ci felul în care acestea ne-au schimbat modul de a fi, ne-au făcut mai buni şi mai înţelepţi, ne-au deschis mintea, ne-au învăţat să nu mai avem prejudecăţi, ne-au determinat să nu îi mai judecăm pe semenii noştri fără a-i înţelege.
Filosoful Immanuel Kant afirma că un „popor fără cultură este un popor ușor de manipulat”. Este adevărat că oamenilor politici de peste tot, inclusiv în România, le place să conducă o populaţie care este foarte uşor de manevrat, necitită şi necultivată, dar poate că a venit timpul să schimbăm această percepţie. Trebuie să pledăm cât mai mult pentru educaţie şi cultură, să sprijinim toate iniţiativele care vor să ne scoată din întuneric, aşa cum este şi cea lansată de Editura Nemira, şi să ne propunem ca în fiecare zi să fim mai buni atât individual, cât şi la nivel de masă. Trebuie să încurajăm dragostea pentru citit în rândul copiilor şi tinerilor, iar atunci când vrem să facem un cadou să trecem pe la librărie şi să cumpărăm cărţi. A oferi cărţi este cel mai frumos dar din lume. Trebuie să mergem cât mai des la bibliotecă, să discutăm cu cei apropiaţi despre cărţile citite şi să îi îndemnăm şi pe alţii să o facă. Timpul petrecut citind este cel mai preţios pentru că ne transpune într-o altă lume şi ne îmbogăţeşte din toate punctele de vedere. Educaţia şi cultura sunt singura noastră şansă de supravieţuire. Să le acordăm atenţia pe care o merită.