Mesajele Ro-Alert au compromis un concert din cadrul Festivalului Enescu
„Din respect pentru muzicieni, din respect pentru dvs., vă rugăm ca la toate concertele la care participați, fie că sunt în cadrul Festivalului George Enescu sau în oricare altă sală de concert, să țineți telefoanele setate în modul avion sau, și mai bine, să le închideți pe toată durata concertului. Noi tocmai am pregătit pentru a transmite Uniunii Europene de Radio, care cuprinde posturile publice importante europene, precum BBC, Radio France, RAI, etc., concertul de aseară de la Sala Palatului. Și suntem extrem de întristați de faptul că din punct de vedere sonor concertul este parazitat, aproape compromis, de intervenția repetată a alarmelor RO-Alert venite din telefoanele lăsate deschise de public. Concertul de la Ateneu din această după-amiază va fi de asemenea transmis către Uniunea Europeană de Radio. Noi vrem să arătăm fața frumoasă a României, ajutați-ne să o facem! Vă mulțumim!”, a postat Radio România Muzical în data de 5 septembrie 2023 pa pagina sa de Facebook, după ce concertul susţinut de Orchestra Tonhalle din Zurich şi dirijat de Paavo Järvi, a fost compromis, din cauza mesajelor Ro-Alert transmise de Poliţie referitoare la dispariţia unei persoane. Postarea a adunat 217 comentarii şi a fost distribuită de 832 de ori.
Din păcate, incidentul petrecut în cadrul Festivalului Enescu, aflat în plină desfăşurare până în 24 septembrie 2023, nu ne face deloc cinste. În acest caz este vorba, în principal, despre respectul pe care ni-l acordăm nouă înşine şi artiştilor pe care vrem să îi ascultăm live, mai ales că nu avem posibilitatea să îi vedem în fiecare zi cântând şi să ne bucurăm de rodul muncii lor. Dacă ne respectăm pe noi înşine nu ne permitem să facem astfel de gesturi, motiv pentru care ne închidem telefoanele mobile atunci când mergem la concert, la lansări de carte sau de muzică, la vernisaje, la restaurant, în locuri publice sau la biserică. Nimic nu este mai deranjant decât sunetul telefonului atunci când te afli într-un loc public şi când o persoană începe să discute foarte afectată lucruri minore şi total neinteresante. Este o chestiune de educaţie, de bun-simţ, de şapte ani de acasă. Incidentele de tipul acesta ne arată în fapt cum şi în ce fel am evoluat ca ţară. Din nefericire, România nu a evoluat, ci a involuat. Este meritoriu că avem telefoane de ultimă generaţie, că avem conturi pe reţelele de socializare, că discutăm online cu prietenii sau cu partenerii de afaceri, dar asta nu suplineşte lipsa de educaţie. Bunele maniere ne spun că atunci când ne aflăm în locuri publice trebuie să respectăm anumite reguli atunci când vrem să utilizăm telefonul: să nu vorbim prea tare, să păstrăm distanţa, să nu îl folosim în librării, spitale, la nunţi, înmormântări, la cinema, teatru, muzeu şi biserică, să nu alegem tonuri de apel prea stridente şi să nu postăm fotografii sau statusuri pe rețelele de socializare în timpul unei conversații cu alte persoane. Numai că teoria este teorie, iar practica ne omoară…
Este de presupus că atunci când te duci la Festivalul Enescu ai o anumită cultură şi o anumită educaţie. Eşti o persoană citită, civilizată, cultivată, respectuoasă şi manierată. Dispui de o situaţie financiară foarte bună care îţi permite să participi la un eveniment de o asemenea anvergură. Realitatea ne demonstrează, însă, că nu este aşa. Având în vedere numărul uriaş de telefoane lăsate deschise la concertul din 4 septembrie şi care au compromis reprezentaţia artiştilor s-ar putea crede că melomanii prezenţi atunci nu au făcut parte din categoria descrisă mai sus. Poate mulţi s-au dus la concert din snobism, pentru a se lăuda cunoscuţilor sau pentru că nu aveau nimic pe agenda din acea seară. Cert este faptul că nu ne întâlnim în fiecare zi cu orchestre şi artişti de top care vin să concerteze în România. Pentru noi este un privilegiu că şi-au făcut timp să vină şi să ne încânte cu reprezentaţiile lor. Cred că Orchestra Tonhalle din Zurich şi dirijorul Paavo Järvi au rămas cu un gust amar după concertul de la Bucureşti şi prestaţia publicului român. Dacă în anii următori, marile orchestre vor începe să ne ocolească, din cauza carenţelor educaţionale, să nu ne mire. Mai avem mult de învăţat şi nu ar trebui să ne supărăm. Când ne aflăm faţă în faţă cu artişti renumiţi trebuie să ne comportăm ca atare. Muzicienii aceia au muncit enorm până să ajungă pe scenă. Au studiat mii de ore, au învăţat partituri, au repetat. Au încercat să dea tot ce au mai bun atunci când au ajuns în faţa publicului. Ceea ce nu este uşor. Numai că în ţara noastră nu au putut face tot ce şi-au propus din pricina mesajelor Ro-Alert, care au cuprins ca o molimă Sala Palatului. Tot actul artistic a fost compromis. Toată concentrarea, tot studiul şi toată munca s-au dus pe apa sâmbetei. Artiştii au rămas cu o frustrare şi sunt convinsă că şi mulţi dintre spectatorii de bun-simţ care şi-au închis telefoanele au simţit acelaşi lucru.
Când apar astfel de incidente înţelegem cât de mult contează educaţia, cei şapte ani de acasă, bunele maniere în spaţiul public. Respectul şi bunul-simţ se învaţă indiferent de vârstă. Nimeni nu s-a născut învăţat şi educat. Trebuie doar să avem deschiderea necesară şi să vrem să ne schimbăm comportamentul. Atunci când acasă suntem învăţaţi să spunem: mulţumesc, te rog, cu plăcere, poftim, poftă bună, bună ziua, bună seara, la revedere, la fel vom proceda şi când ieşim în societate. Nu suntem stilaţi acasă şi bădărani în societate. Suntem stilaţi şi acasă, şi în societate. Este foarte simplu. Când conştientizăm că trebuie să ne închidem telefoanele în anumite spaţii şi la anumite evenimente, o vom face fără nicio ezitare. Nu trebuie să ne tragă nimeni de mânecă. Este o chestiune de educaţie şi de bun-simţ. Nu trebuie să ne supărăm şi să recunoaştem că România are carenţe educaţionale. Vestea bună este că acestea pot fi remediate cu tact şi cu voinţă. Dacă nouă nu ne pasă, nici generaţiilor viitoare nu le va păsa. Generaţia de azi o construieşte pe cea de mâine. Ceea ce semănăm azi, vom culege mâine. Poate că incidentul de la Festivalul Enescu nu vi se pare important, dar felul în care este tratat un artist de către public este esenţial pentru evoluţia lui ulterioară. Să ne amintim de ceea ce povestea Wolfgang Amadeus Mozart într-una dintre scrisorile sale din 1778: „Izbucniră atunci o mulţime de elogii. Eu însă le-am spus-o de la obraz, că nu se putea cânta la un astfel de pian şi că aş fi fost încântat să se aleagă o altă zi, când aş fi putut cânta la altul mai bun. Ducesa însă nu mă lăsă să plec. A trebuit să mai aştept o jumătate de oră până ce sosi soţul ei. Acesta se aşeză alături de mine şi mă ascultă cu toată atenţia, iar eu uitai de toate, de frig, de durere de cap, şi, în ciuda pianului mizerabil, am cântat aşa cum cânt eu când sunt în bună dispoziţie. Daţi-mi cel mai bun pian din Europa, dar cu ascultători care nu pricep nimic sau nu vor să priceapă nimic, cu ascultători care nu simt împreună cu mine ceea ce cânt, şi voi pierde orice dispoziţie de a cânta…”.