O plimbare prin pădure ne poate reconecta cu noi înşine şi cu natura
„Omul trăia în Grădina Edenului în armonie absolută cu natura şi cu ciclurile ei până când s-a hotărât să îngrădească pământurile şi animalele, să construiască oraşe, să locuiască în cabane în care abia pătrundea lumina soarelui. Pe măsură ce apărea «progresul», prin revoluţia industrială, spaţiul în care lucra şi trăia omul s-a micşorat treptat până la transformarea lui în minuscule apartamente precum cele care se construiesc acum în Tokyo, Manhattan sau Hong Kong”, scriu Hector Garcia şi Francesc Miralles în cartea „Shinrin-Yoku. Arta japoneză a băilor de pădure”, publicată la Editura Humanitas. Conceptul „shinrin-yoku” a apărut în anul 1982, în Japonia, şi se referă la „scufundările” în natură, care oferă o mulţime de beneficii persoanelor care le practică în mod regulat. Cei doi autori consideră că astăzi este absolut necesar să ne întoarcem la natură dacă vrem să trăim mult, să avem o sănătate de fier şi să ne bucurăm de tot ceea ce este frumos în jurul nostru.
Pentru a experimenta pe propria piele efectele vindecătoare ale băilor de pădure, Hector Garcia şi Francesc Miralles au decis, împreună cu trei prieteni foarte buni, să facă o călătorie, vreme de un an, departe de oraşele nipone. Drept urmare, au locuit într-o casă ce se afla în adâncul unei păduri dese din Hakone, un orăşel din prefectura Kanagawa. Au dormit pe jos, aşa cum se face şi acum în casele tradiţionale japoneze, au admirat în toată splendoarea lui Muntele Fuji şi au cântat la instrumentele pe care le-au luat cu ei ca să-şi facă voiajul mai plăcut. Deodată, obligaţiile, agendele încărcate de angajamente, mediul aglomerat şi poluat au dispărut ca prin minune, lăsând loc liniştii, armoniei şi împăcării cu sinele. „Mergeam încet, observând jocurile razelor soarelui printre ramuri, atenţi la simfonia subtilă de sunete şi arome ale naturii. Un greier se ambiţiona să fie solist, acompaniat de ciripitul păsărilor şi de atingerea delicată a unei brize uşoare şi constante. Din loc în loc ne opream ca să ne bucurăm de mireasma florilor şi de cea a ierburilor sălbatice pe care o alchimie magistrală le îmbina cu răşina copacilor – aceeaşi alchimie care făcuse să dispară dintr-odată toate problemele. Nimeni nu se mai gândea la stresul de la muncă, la seria de neplăceri cărora le puseserăm capăt cu acea călătorie. Neliniştea şi grijile parcă se evaporaseră datorită naturii şi aerului proaspăt. Fără să ştim încă, practicam shinrin-yoku, arta «băilor de pădure», în traducere literală. Liniştea pe care nu reuşiserăm să o obţinem pe parcursul anului prin masaje relaxante, sesiuni de mindfulness sau prin calmante ne era acum dăruită ca prin minune în momentul în care ne cufundam în natură”, notează Hector Garcia şi Francesc Miralles. Chiar dacă locuiesc la oraş, oamenii au nevoie să se întoarcă periodic în mijlocul naturii şi să-şi încarce bateriile sufletului, susţin autorii. Numai astfel îşi vor putea regăsi liniştea şi vor fi împliniţi din toate punctele de vedere.
Estimările arată că viaţa urbană va afecta sănătatea oamenilor la fel sau chiar mai mult decât încălzirea globală. Riscul de a suferi de depresie este cu 40% mai mare în oraşe decât în mediul natural, iar probabilitatea de a suferi de schizofrenie se dublează. Stimulii permanenţi din oraş, zgomotul de pe străzi, mulţimile de oameni, prezenţa publicităţii pretutindeni afectează funcţionarea normală a dopaminei, neurotransmiţătorul asociat cu senzaţia de plăcere şi relaxare, iar de aici apar o mulţime de probleme. Este un fapt recunoscut că în zonele albastre, acolo unde trăiesc cei mai longevivi oameni de pe planetă, prezenţa naturii este foarte importantă. Depresia, anxietatea şi alte boli psihosomatice fac ravagii în ţările dezvoltate tocmai pentru că oamenii au pierdut contactul cu natura. Ei au nevoie să respire aer curat, să simtă pământul fertil sub picioare şi să se plimbe printre copacii maiestuoşi, nu să stea închişi în birouri unde lumina soarelui abia pătrunde. „În ceea ce priveşte munca – orare, obligaţii, presiunea atingerii obiectivelor -, aceasta este o invenţie strict urbană. Înainte să ne alungăm noi înşine din Paradis – dacă nu credem în Dumnezeu -, omul trăia în ritmul recoltei şi vânătorii şi îşi găsea hrana în funcţie de anotimpuri şi de ciclurile de viaţă. În mod evident, nu ne vom întoarce în caverne şi nu ne vom transforma din nou în vânători nomazi. Totuşi, stă în puterea noastră să ne bucurăm din nou de bunăstarea Grădinii Edenului dacă vom reuşi să recuperăm magia vindecătoare a naturii, care ne este mult mai aproape decât bănuim. În aceasta constă shinrin-yoku”, subliniază Hector Garcia şi Francesc Miralles. Printre beneficiile pentru sănătate ale filosofiei shinrin-yoku, demonstrate ştiinţific, se numără: întărirea sistemului imunitar, reducerea presiunii sangvine şi a ritmului cardiac, reducerea nivelului de stres, calmarea, îmbunătăţirea stării de spirit şi a senzaţiei de împlinire, creşterea capacităţii de concentrare şi accelerarea recuperării în urma unor operaţii chirurgicale.
Pentru a profita pe deplin de „băile de pădure”, oamenii trebuie să lase deoparte grijile cotidiene, angajamentele şi obligaţiile de zi cu zi, dar şi orice lucru care i-ar putea distrage de la locul şi de la momentul în care se află. Atunci când vor intra în pădure, ei vor trebui să-şi suspende viaţa cotidiană şi să se dăruiască total acestei experienţe. Pentru a se bucura de shinrin-yoku vor trebui să urmeze cei cinci paşi: „Dăruieşte-te pe deplin experienţei, locului şi momentului în care te afli”, „Să ai o rută în minte, dar să laşi loc pentru improvizaţii”, „Respiră încet şi profund”, „Lasă norii gândurilor să treacă” şi „Încearcă să simţi că eşti parte dintr-un întreg”. În timpul unei sesiuni de scufundare în natură, oamenii trebuie să nu lase distraşi de smartphone, să nu se gândească la probleme, angajamente şi griji, să nu se uite la ceas şi să nu se grăbească să termine traseul, să nu transforme plimbarea într-un sport, să nu vorbească despre politică sau ştiri stresante, să nu vorbească tot timpul, să nu reflecteze la trecut sau la viitor, dar mai ales să nu se gândească la întoarcerea acasă şi la ceea ce au de făcut acolo. Dacă vor realiza toate aceste lucruri plimbarea va fi o reuşită şi se vor simţi mai fericiţi. De altfel, călugărul Thich Nhat Hanh a recomandat încă de timpuriu meditaţiile în mijlocul naturii şi i-a îndemnat pe oameni să fie prezenţi în viaţa lor: „O astfel de plimbare nu ar trebui să fie un privilegiu. Ar trebui să o putem face în orice moment. Uită-te împrejur şi percepe vastitatea vieţii, copacilor, norilor albi, a cerului infinit. Ascultă păsările. Simte adierea proaspătă a vântului. Viaţa este pretutindeni, suntem vii, sănătoşi, ne putem plimba în linişte. Plimbă-te ca o persoană liberă şi simte cum paşii tăi devin mai uşori. Bucură-te de fiecare pas pe care-l faci. Te hrăneşti şi te vindeci cu fiecare pas. În timp ce te plimbi, exprimă-ţi recunoştinţa şi dragostea ta”.
Cartea pe care ne-o propun Hector Garcia şi Francesc Miralles este o invitaţie la reflecţie, la reconectarea cu noi înşine şi cu natura, la reîntoarcerea în Grădina Edenului primordială. Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să fim prezenţi în fiecare moment al vieţii noastre, să ne bucurăm de ceea ce trăim şi să ne lăsăm mintea deschisă către noi experienţe. O plimbare prin pădure ne poate dezvălui un univers întreg şi ne poate aduce mulţumirea pe care o căutăm, din neştiinţă, în altă parte. „Să adormi în foşnetul uşor al vântului printre frunzele copacilor şi să te trezeşti la câţiva paşi de trilul păsărilor este, fără îndoială, o experienţă iniţiatică”, spun cei doi autori. Să le urmăm sfatul şi să ne oferim, atunci când avem ocazia, o excursie în inima pădurii.