Ajutorarea celorlalţi ne prelungeşte viaţa şi ne face mai fericiţi.
„Cât de frumoasă poate fi o zi când o atinge bunătatea!”
(George Elliston)
Cu toţii ne dorim să trăim într-o societate în care să domnească pacea, înţelegerea şi armonia. Realitatea de fiecare zi ne arată, însă, că sintagma „o lume mai bună” este mai degrabă o utopie, un vis greu de realizat, din moment ce conflictele sunt la tot pasul şi planeta stă pe un butoi de pulbere. Întâmplarea a făcut ca zilele trecute să găsesc în bibliotecă o carte „Cele cinci efecte ale bunătăţii”, scrisă de dr. David R. Hamilton, şi publicată cu ani în urmă la Editura Niculescu. Având în vedere perioada tulbure pe care o traversează astăzi umanitatea, cartea mi se pare potrivită, atât de actuală, pentru a fi citită sau recitită, deoarece ne inspiră să evităm neînţelegerile cu semenii noştri şi să căutăm partea bună a lucrurilor care ne înconjoară.
Dr. David R. Hamilton susţine că bunătatea există pur şi simplu, având propriul spirit. Intrăm în acel spirit atunci când ajutăm pe cineva, când ţinem cuiva uşa deschisă, când spunem „Mulţumesc, te apreciez!”, când achiziţionăm un cadou despre care credem că-i va face plăcere cuiva sau când preluăm din munca unei persoane pentru a o ajuta să scape de stres. În opinia sa, toată lumea are de câştigat de pe urma bunătăţii, indiferent că se află acasă, la locul de muncă sau în comunitate. Bunătatea creează un efect de domino în relaţiile umane şi în societate, influenţând inimile şi minţile oamenilor. Uneşte comunităţile şi prelungeşte viaţa. „Trebuie să dăm dovadă de bunătate faţă de noi, dar şi faţă de alţii. Depindem unii de alţii. Bunătatea ţine închegată textura societăţii umane. Am crescut într-o comunitate mică din centrul Scoţiei. Toţi se ajutau mereu unii pe ceilalţi. Nu era ceva neobişnuit ca un vecin să bată la uşa ta cerând cu împrumut nişte zahăr, câteva felii de pâine sau nişte lapte. Această împărtăşire a unit şi mai mult comunitatea noastră”, scrie dr. David R. Hamilton în deschiderea cărţii sale. Conexiunea cu ceilalţi şi ajutorarea acestora în momente grele produce bucurie în sufletul oricărei persoane, indiferent de statutul profesional sau social. Dacă cineva face o faptă bună pentru noi, şi noi trebuie să facem ceva bun pentru altcineva, dând astfel bunătatea mai departe.
Bunătatea ne face mai fericiţi, este benefică pentru inimă, încetineşte procesul de îmbătrânire, ameliorează relaţiile şi este contagioasă. Acestea sunt efectele benefice ale bunătăţii pe care le putem simţi pe propria piele dacă suntem dispuşi să fim buni, prietenoşi şi generoşi. Poveştile oamenilor care au experimentat bunătatea sunt impresionante şi constituie exemple care merită urmate. „Astăzi, sora mea şi cu mine am văzut o femeie mai în vârstă, cu dizabilităţi, stând pe jos pe Str. Princess din Edinburgh şi cerşind. Pe măsură ce ne-am apropiat, am văzut că hrănea un porumbel, rupând pâinea pentru ca pasărea să poată mânca. Deşi părea să aibă foarte puţin, avea grijă de fiinţele din jurul ei. Acest lucru ne-a mişcat şi ne-am oprit să-i dăm nişte bani. Ne-a ţinut de mână şi ne-a spus că ne iubeşte. I-am spus că şi noi o iubim. Nu ştiu dacă am mai văzut ochi ca ai ei, atât de plini de dragoste, încât pur şi simplu străluceau. A fost un moment cu adevărat special, de la om la om”. A căra cumpărăturile unei persoane în vârstă, a lăsa pe cineva să treacă în faţa dvs. la coadă la magazin, a plăti parcarea pentru un necunoscut, a îmbrăţişa pe cineva fără vreun motiv special, a invita la prânz o persoană nouă care a fost angajată la compania la care lucraţi, a cumpăra o carte pentru cineva, a face o donaţie unei organizaţii caritabile sunt doar câteva dintre faptele bune pe care le putem face într-o zi şi care ne pot oferi starea de bine pe care o căutăm atât de mult.
Îngrijorarea, stresul şi furia au efecte dezastruoase asupra organismului, iar din această cauză oamenii îmbătrânesc mai repede. Dacă trăim într-un mediu stresant în care nimic din ce facem nu este bine, există toate şansele ca mai devreme sau mai târziu să ne îmbolnăvim. Atunci când persoanele sunt bune cu noi muncim cu drag, depunem tot efortul şi ne implicăm trup şi suflet. În schimb, atunci când suntem criticaţi la fiecare pas, nu găsim motivaţia necesară pentru a duce la bun sfârşit lucrul început. Bolile profesionale apar şi pentru că mediul în care lucrează oamenii este unul toxic. „Un şef bun, care vede aspectele noastre pozitive, scoate ce este mai bun din noi. E ca şi cum am avea permisiunea să fim noi înşine, să ne extindem în noi direcţii, să încercăm noi moduri de a fi. Bunătatea ne ajută să ne dezvoltăm. Pe de altă parte, criticile, atunci când nu sunt oferite cu bunătate, ne reduc din personalitate. Suntem mai puţin dispuşi să ne dezvoltăm în noi direcţii, deoarece ne temem să nu fim criticaţi pentru orice greşeală pe care o facem”, spune dr. David R. Hamilton. La aceste rânduri ar trebui să reflecteze şi managerii din România, care nu stau deloc bine la acest capitol şi care se miră că angajaţii lor nu dau randament şi nu sunt suficient de motivaţi în activitatea lor de fiecare zi. Bunătatea face minuni atunci când este folosită cu cap şi responsabilitate.
Provocarea pe care dr. David R. Hamilton ne-o adresează aceea de a face cel puţin o faptă bună pe zi timp de şapte zile consecutive este incitantă şi ne scoate din zona noastră de confort. Fiind atât de prinşi în vârtejul cotidian şi având programe atât de aglomerate, intenţia sa de a-i face pe oameni să zâmbească, de a le înălţa spiritul şi de a face ceva care să conteze, merită încercată. Medicul ne sugerează ca măcar una dintre faptele bune pe care le facem să fie anonimă, nimeni să nu ştie că am fost noi autorii şi nici să nu spunem nimănui acest lucru. Dacă reuşim să obţinem rezultate frumoase în urma acestei provocări putem trece la nivelul următor: „Bunătate timp de 21 de zile!”. Adevărul este că astăzi avem nevoie mai mult ca niciodată să fim buni, să găsim resursele necesare pentru a face bine nouă şi semenilor noştri pentru că locuim pe o planetă atât de bogată şi de frumoasă încât ar fi păcat să o distrugem din cauza răutăţii care există în mintea şi sufletul nostru. Să fim atenţi la ceea ce facem, ce spunem şi cum acţionăm. „Aceste lucruri care par mărunte – micile conversaţii, zâmbetele, mâna de ajutor întinsă – sunt cele care contează în viaţa noastră. Ele ne încălzesc inima. În acest mod, bunătatea constituie ţesătura societăţii umane. Ne ţine laolaltă familiile, prieteniile şi comunităţile. De asemenea, bunătatea ne înalţă spiritul. Ne înalţă pur şi simplu. Ne aminteşte cine suntem şi ce înseamnă viaţa. Dacă vreodată aveţi îndoieli în privinţa a ceea ce trebuie să faceţi sau calea pe care să o urmaţi, fiţi buni. Pentru că bunătatea este întotdeauna lucrul corect care trebuie făcut şi reprezintă mereu calea bună de urmat”, concluzionează dr. David R. Hamilton. Bunătatea este moştenirea cea mai preţioasă pe care o putem lăsa generaţiilor viitoare!