Mana care scrie intr-un caiet.

A citi, a scrie şi a înţelege

În ultimii ani se vorbeşte tot mai mult despre degradarea limbii române. În 2018, în anul în care se aniversa Centenarul Marii Uniri, Uniunea Scriitorilor din România îşi manifesta „profunda îngrijorare față de degradarea continuă a limbii române folosite în spațiul public”. „Limba română vorbită și scrisă în spațiul public – de către politicieni, oameni de media, «vedete» ale divertismentului şi alte categorii de persoane cu apariții publice frecvente – a atins un nivel îngrijorător de scăzut, din punctul de vedere al corectitudinii gramaticale şi ortografice, ca şi al vocabularului utilizat. În pofida existenței unor instituții cu funcții de reglementare, această degradare este continuă şi nu se întrevede niciun semn că s-ar opri”, se arăta în comunicatul de presă al Uniunii Scriitorilor. Totodată, degradarea limbii române vorbite este însoțită şi amplificată de o la fel de „îngrijorătoare prăbuşire a nivelului cultural general”. „Nu doar că emisiunile culturale au dispărut aproape cu totul din programele de radio şi televiziune, dar şi nivelul cultural al celorlalte emisiuni a scăzut inadmisibil. Atât prin temele abordate, cât şi prin calitatea prestațiilor participanților la viața publică, exemplul pe care îl primeşte societatea românească (în primul rând, tinerii) este descurajant”, sublinia Uniunea Scriitorilor.

Limba este un organism viu, care se schimbă în permanenţă, pe măsură ce societatea se dezvoltă. Evident, astăzi nu mai putem folosi limba pe care o vorbeau sau o scriau bunicii noştri la începutul secolului XX. La fel cum şi ei s-au adaptat vremurilor lor, la fel procedăm şi noi. Ceea ce s-a pierdut în zilele noastre, spre deosebire de alte timpuri, este grija pentru felul în care vorbim sau scriem. Din punctul meu de vedere, această grijă trebuie cultivată încă de pe băncile şcolii. Copiii nu trebuie să înveţe pe de rost comentarii literare, mai ales în şcoala primară şi la liceu, pentru a lua nota 10, care este din păcate obsesia multor părinţi, ci trebuie să li se insufle dragostea pentru carte, să dorească să citească şi să înţeleagă ceea ce li se comunică în textele parcurse. Dacă ei conştientizează importanţa lecturii şi a felului în care aceasta le înfrumuseţează viaţa, vor dori să aştearnă pe hârtie propriile impresii despre ceea ce au citit, vor face din ce în ce mai puţine greşeli gramaticale şi vor avea un vocabular tot mai bogat. Am simţit pe propria piele ce înseamnă să ai dascăli cu vocaţie, care ştiu să te îndrume pe drumul tău şi îţi acordă încrederea necesară pentru a te dezvolta în acest sens. Atât în şcoala generală, cât şi la liceu, am avut profesori care mi-au înţeles pasiunea pentru scris şi citit, şi care m-au încurajat să o cultiv pentru ca ea să nu se piardă. Capitalul acesta de încredere m-a ajutat foarte mult şi m-a motivat să merg mai departe, indiferent de piedicile apărute în cale.
Degradarea limbii a început din momentul în care societatea românească a considerat că „merge şi aşa” şi că rezultatul final nu mai contează. Odată ce grija pentru felul în care se scrie sau se vorbeşte a dispărut, totul s-a schimbat fundamental. Gândiţi-vă numai câte comentarii scrise incorect aţi citit pe internet sau câte mesaje aţi primit de la prieteni sau cunoştinţe cu prilejul diferitelor sărbători şi în care aţi sesizat diferite greşeli gramaticale, unele minore sau altele majore. Poate v-aţi întrebat de ce nu mai scriu sau nu mai vorbesc oamenii corect în zilele noastre. Discuţia este foarte amplă şi are centrul ei mai mulţi actori: familia, şcoala, societatea, media. Fiecare în felul său joacă un rol important în această dezbatere. Dacă în familie nu se citeşte, este clar că nici copiii nu vor citi şi nu vor dori să vorbească o limbă corectă din punct de vedere gramatical. Dacă şcoala nu este preocupată la modul real de viitorul copiilor, ci doar de evaluarea superficială, este evident că nimic nu se va schimba, iar numărul analfabeţilor funcţionali va creşte din ce în ce mai mult. Dacă societatea nu îşi găseşte adevărata menire, cu siguranţă rătăcirea va mai dura câţiva ani şi rezolvarea acestei probleme va mai trena mult şi bine. Dacă media nu va începe să abordeze problema educaţiei şi culturii altfel decât o face astăzi, lucrurile vor merge din rău în mai rău.

Cred că a scrie şi a vorbi corect este o chestiune de respect, atât pentru propria persoană, cât şi faţă de ceilalţi oameni pe care îi întâlnim în viaţa de zi cu zi. Triada „a citi, a scrie şi a înţelege” este mai importantă decât ne imaginăm. Deocamdată, nu pare să îi acordăm importanţa cuvenită pentru că avem alte preocupări. Dar va veni o vreme când vom pricepe că ea este fundamentală pentru ca societatea să progreseze. Atunci când numărul persoanelor care vor citi un text şi nu vor înţelege ce se spune în el va fi din ce în ce mai mare, nu se va mai putea face nimic, iar timpul pierdut nu va mai putea fi recuperat…